Zise sau făcute?

Campania electorală din Statele Unite a intrat în faza număratului petelor de pe chiloți. Deloc surprinzător dacă ținem seama de calitatea și mai ales de “calitățile” principalilor candidați. Republicanii, mai mult în silă, s-au pricopsit cu Donald Trump, un dobitoc egocentric, campion absolut al kitschului, slobod la gură, dar cu o anume mitocănească franchețe care poate trece, în ochii multora, drept onestitate. În partea cealaltă, democrații s-au așezat cu un inargumentabil entuziasm în spatele numitei Hillary Clinton, o ruină fizică și morală, coruptă până în măduva oaselor, dar frământată de nemăsurată ambiție.

Opțiunile electoratului american pentru Casa Albă, pentru POTUS, comandantul suprem, liderul lumii libere, etc., etc., se rezumă la cele două caricaturi. Imaginați-vă că noi am avea de ales între Gigi Becali și o versiune grav denaturată a Elenei Ceaușescu și veți avea o imagine aproape de adevăr. Sondajele de opinie de peste ocean nu lasă loc de multe aproximări în această privință, peste 60 % dintre americani au, mai degrabă, o opinie favorabilă despre cei doi candidați, ceea ce e de-a dreptul ridicol.

Rețeta folosită în campania prezidențială americană e una pe care am văzut-o, deja, experimentată la noi. În condițiile în care o proporție covârșitoare din electorat păstrează o opinie nefavorabilă despre ambii candidați, era evident că încăierarea electorală nu se va concentra pe politici, ci pe împroșcatul cu zoaie. Iar cei doi candidați au șifonierele pline de schelete, deci e loc de bâlci pe săturate. Dacă echipa democrată sprijinită de aparatul propagandistic din mass media ( CNN e un perfect exemplu de fostă instituție de presă transformată în dezgustătoare vuvuzea propagandistică) s-a concentrat exclusiv pe demonizarea lui Trump, în speranța că astfel alternativa Hillary Clinton devine una suportabilă, echipa lui Trump a încercat să bifeze toate temele majore ale dezbaterii publice americane, într-o manieră, e drept, foarte Trump.

Într-un articol viitor sper să putem analiza harta electorală și să discutăm despre șansele celor doi candidați, dar azi aș vrea să propun o discuție despre altceva. Pentru că, repet, ceea ce se întâmplă în mizerabila campanie electorală americană e ceva care a fost anterior experimentat la noi – demonizarea unuia dintre candidați și ambalarea mașinăriei securisto-propagandistice pentru a face din votul negativ o rețetă de succes e o chestie pe care noi am tot fumat-o. Subiectul care a înfierbântat discuțiile ultimelor zile a fost legat de înregistrarea în care Trump se face auzit în vreme de vorbește ca un golănaș despre gagici. Cerându-și scuze, campania lui Trump a optat pentru o interesantă retorică în care propune o comparație între boacănele din cele scoase pe gură de Trump și boacănele din lucrurile făcute de madam Clinton. Mă întreb cum ar funcționa o astfel de dezbatere la noi și aș vrea să aud opinii în această privință.

Comments

1 thought on “Zise sau făcute?

  1. HAi ca nu mai suntem ultima gaina din aprozar!!! Duetul Ponta – Iohanis a fost de-a dreptul intelectual, faza pe doctorat, fata de ce au de ales parintii democratiei. Problema e ca nu e mare bucurie nici asta, ca tocmai se pregateste alegerea “jandarmului universal” si chiar ne afecteaza. Desi, ceva imi spune ca pentru noi o sa fie rau, oricum. Nu e prima dezbatere americana cu chilotii la vedere. Au mai fost, ei le zic “libertate de exprimare”. La noi, sper, ca s-au consumat odata cu demolarea mahalalelor. Restul energiei acumulate in nevoia de exprimare, fara ascunzisuri, este preluata de tabloide. Bineinteles ca tabloidele, cand au cate o stire adevarata, o au de la sursa, adica de la servicii. pentru ca in dinamica “interceptarilor pentru binele natiei” mai apar si episoade ce nu sunt necesare dosarului “in lucru” si e pacat de atata tehnica folosita sa se piarda. Asa ca lucratorul mai face si el un ciubuc, ca e si el om si are prieteni “in presa”. E adevarat ca in ultima vreme DNA-ul exploateaza tot, adica si informatiile si pozele deocheate, care, daca nu-si au loc in dosar, apar, pe surse direct la TV, la o ora de maxima audienta. Poate daca ANAF ar cerceta cat castiga si cat cheltuie unii functionari ai statului in loc sa alerge pe bani bugetati dupa doi lei…
    P.S. Parca, totusi e mai bine la ei, adica la o “libertate de exprimare” din asta mai au si “dreptul la viata privata” si se mai lasa cu ceva daune, pe cand la noi, ce poti sa faci?! Sa dai in judecata supremul judecator, imaginea justitiei, statul de drept reincarnat?!

Leave a Reply

%d bloggers like this: