Urmează România, peronul pe partea…

“România e ţara în care am fost născut”, îmi spune un domn. Are o mină solemnă, un ton important, caută cu grijă accentul, e suficient de gutural ca să îmi fie limpede că vine dinspre nordul Europei, fără excese căpşuniste, totuşi. Se vede exerciţiul. Mă lămureşte că în maximum 2 ani speră să obţină cetăţenia. Apoi urmează impasabilul discurs despre “la noi…/ ce trebuie voi să faceţi…”. Pentru că, am reţinut, România e ţara în care a fost născut. Naşterea asta, aici, a fost un fel de siluire, ceva împotriva voinţei şi viitoarelor aspiraţii ale vorbitorului. Eu m-am născut aici, el a fost născut – ne desparte, evident, diateza.

Doamna Prună, actualmente ministru al justiţiei în cabinetul Cioloş, şi-a luat un concediu fără plată din funcţia de conţopist la Bruxelles pentru a putea executa pedeapsa de a fi ministru în Guvernul României. E doar unul dintre exemplele din actualul cabinet. Pentru doamna Prună prezenţa în Guvernul ţării sale e un fel de corvoadă, o sancţiune, o retrogradare, probabil. Cu siguranţă e o tăiere din leafă. Sigur, pot înţelege, omeneşte, dorinţa de a-ţi conserva un venit sigur, o leafă călduţă, un loc de muncă bunicel, de plimbător de hârtii prin Bruxelles, ce nu pot însă nicicum înţelege este cum a devenit demnitatea de ministru al ţării tale un fel de junghi, un fel de varice, o aluniţă crescută inesteti pe fesă, motiv pentru care ai nevoie de concediu fără plată ca să rezolvi neplăcuta chestiune ( pentru că nu e o boală serioasă care să presupună concediu medical).

Cum o fi decurs dialogul doamnei Prună cu şeful/ şefa de la Bruxelles? O fi primit vreun sfat? Sau i-o fi spus:”bine, termină ce ai pe birou şi du-te!”. Cum va negocia doamna Prună, reprezentând România, cu şeful ei de la Bruxelles, în chestiunea MCV sau în dosarul Schengen? După care fişă a postului se va fi orientând doamna Prună?

Repet, doamna Prună e doar un exemplu, în actualul cabinet. Şi nu avem voie să uităm nici că doamna Prună e “soluţia mai bună”, venită după episodul Guseth – doamna aceea care credea că justiţia nu are nicio legătură cu dreptul, ci e doar hăituială. Vina doamnei Prună e aceea de a fi acceptat, în silă pare-se, o demnitate pe care nu o înţelege, deci nu o merită. Marea vină e a acelora care au propus-o. Înţeleg dorinţa de a găsi soluţii din afara politice – cel puţin la nivel e enunţ-, dar nu înţeleg în niciun chip nevoia de a găsi soluţii în afara ţării. Îl pot asigura pe domnul Cioloş că, dacă şi-ar fi luat un mic răgaz de chibzuială, ar fi găsit aici mulţi jurişti remarcabili care ar fi fost onoraţi să poată lucra pentru ţara lor. Încă nu e târziu, o remaniere poate avea loc oricând. Nu sunt un adept al soluţiei “tehnocrate” şi cu siguranţă nu sunt un admirator al domnului Cioloş, dar cu toţii avem nevoie ca guvernarea sa să fie una de succes. Cioloş pare a fi un om civilizat, raţional, aşa că nu văd ce îl poate împiedica să facă, din mers, ajustările necesare. Iar guvernarea României nu e o chestie de livrat în concediu, fie el şi fără plată.

Dacă aşa stau lucrurile cu actualul guvern, când vine vorba despre cel anterior, îl avem pe fostul premier Ponta, care îşi caută de muncă prin fostele republici sovietice. Pe fostul premier l-am lăudat când era de lăudat şi l-am criticat când am crezut că e de criticat, dar ceea ce se întâmplă acum cu el e pur şi simplu de neînţeles. Fostul mic Titulescu, fostul mare şef de partid, fostul premier al României, un bărbat tânăr, care acum un an doar ne cerea să-l facem preşedinte al României, acum a demisionat din toate cele şi ne anunţă că nu-l mai interesează ţara lui, ci o leafă bună altundeva. Adio România, adio proiecte politice, adio voi ăia care v-aţi cheltuit voturi şi speranţe cu mine, hai pa! România, guvernarea României a devenit, deodată, doar un capitol din CV, o chestie care îţi dă dreptul la o leafă mai mare, undeva prin lume.

Pot înţelege că fiecare dintre noi e stăpânul propriului destin, că dorinţa de a avea o viaţă mai bună e omenească. Dar mai există ceva. Sau ar trebui să mai existe. Nu mă supără că doamna Prună îşi ia concediu fără plată, nici că domnul Ponta crede că demnitatea de prim ministru şi politica din România sunt doar zorzoane pentru CV, nu, ceea ce e supărător este că noi, cetăţenii, acceptăm că destinul ţării poate fi dat în grija unor astfel de oameni. Pentru că, până la urmă, nu avem nevoie de un guvern de tehnocraţi, cum nu avem nevoie de un guvern de politicieni, ci de un guvern de patrioţi. De un guvern alcătuit din oameni care s-au născut în România, nu din cei care “au fost născuţi în România”. Da, patrioţi, încetaţi să vă mai ruşinaţi de cuvântul ăsta!

P.S. Nu am cum să nu observ că celebra ordonanţă negociată de premierul interimar, pe atunci, Oprea şi Cotroceni, referitoare la triplarea lefurilor demnitarilor, a apărut la timp pentru a nu diminua foarte tare veniturile “tehnocraţilor” osândiţi la guvernare.

 

Comments

4 thoughts on “Urmează România, peronul pe partea…

  1. N-am avut incredere in Ponta. Dar am avut asteptari de la el. E exponent al stangii si ma asteptam sa-si inceapa mandatul cu schimbarea Codului Muncii si a Legilor salarizarii si sindicatelor, ca acolo a fost marea ticalosie a guvernului Boc. Dar stanga noastra a avut alta agenda. Pe ici, pe colo a reparat niste nedreptati, atat cat oamenii sa aiba sperante in mai bine si sa nu vada perspectiva nu tocmai imbucuratoare. Pe total, n-a fost un guvern rau – doar cu mandat limitat (ca mai toate de dupa marea imbulzeala) . Guvernu Ciolos nu e guvernul Romaniei, pare, mai degraba, guvernul care trebuie sa termine ce a mai ramas din Romania si ce nu a reusit Boc cu Basescu. Basescu s-a retras din aceasta operatiune, destul de inteligent, din moment ce nu are nimeni curaj sa se ia de el. Dar, suveranitatea aia limitata de care ne vorbea el, cu limita criminala de deficit deja se intampla. De economia romaneasca nu mai vorbeste nimeni pentru ca e a lor, suveranitatea e la Bruxelles, cultura e de sertar si adevarul spus public e un samizdat, pentru ca nu mai are nimeni curaj sa si-l asume. M-am nascut in Romania si sunt roman orice s-ar intampla. Sunt lucruri independente de vointa mea. Nu stiu ce mai inseamna sa fii patriot – tinerii frumos manipulati si liberi de orice logica, care plimbau steaguri cu gaura si fara, se cheama ca sunt patrioti? O tara ca afara?! Care afara? Ca nicaieri nu e asa cum ar vrea ei. Nu se poate fara patriotism. In Franta, declarata laica, tinerii lor liberi au hotarat sa renunte la botez, adica sa fie apostati, pe motiv ca nu i-a intrebat nimeni la botez si ei se simt atei. Si-si sarbatoresc apostatul cu mari petreceri, uneori tematice. Dar nu pot renunta la Franta si nici nu-si propun, pentru ca s-au nascut in Franta nu au fost nascuti in Franta si in toate tarile “de afara” e la fel. Toata lumea critica, se revolta, se fac manifestatii si se exprima dezaprobarea in legatura cu deciziile politicienilor. Dar nimeni nu darama tara, pentru asta ii face sa fie si asteapta alegerile sa penalizeze politicienii. “Afara” e un cadru legal respectat cu sfintenie. Si da, in cadru legal, se fura si la ei, se minte si se inseala increderea publica. Si mai ales, se platesc taxe, pe tot si de mai multe ori si oamenii au incredere ca vor schimba lucrurile la vot, ca asa e democratic. Cunosc tineri care au muncit numai in multinationale si aici si in strainatate, oameni de mare incredere in companiile lor. Sunt romani si mandri ca sunt romani, vin in vacante cu drag la parintii lor, se bucura de Romania asa cum e, pentru ca asta e tara lor. Sunt foarte critici si cu tara de origine si cu cea de adoptie, dar cea mai mare critica e pentru banul nemuncit, indiferent de tara sau de beneficiar. Au ales sa traiasca acolo, dar nu scuipa pe ce e aici. Imi spunea zilele astea, in atmosfera mohorata de dupa atentate, o romanca traitoare (bine) de vreo zece ani la Paris, ca ar interzice expatilor sa voteze pentru tara mama, pentru ca ar fi ca si cum ai lasa calugaritele sa hotarasca cum se traieste intr-o casnicie. Odata ce te-ai extras dintr-o comunitate, daca nu poti sa faci ceva bun pentru ea, macar taci. Da, sunt multe lucruri bune si frumoase acolo, dar, inainte de a imita modul lor de viata, eu zic sa incepem cu realfabetizarea, electrificarea satelor, ceva drumuri si ‘om mai vedea…
    P.S. Bunicul meu, cu stramosi sasi ardeleni care au luptat pentru Romania incepand cu razboiul de independenta si unii au si murit acolo, spunea ca e patriot roman pentru ca tara ta e aia pentru care mori si nu poti sa ai mai multe, asa cum n-ai decat o mama. Dar ce stia el…acum traim al doilea internationalism (e adevarat, neproletar) si alegem presedinte un golem, cu singura calitate recunoscuta ca e sas.

  2. Rabbi,
    O judeci aspru și nemeritat pe doamna Prună. Din câte înțeleg, domnia sa a cerut un CCP (Congé pour Circomstances Personnelles) pentru a se ocupa de un mandat eminamente temporar de ministru fara sprijin politic.
    Ia chitește mătăluță o țârucă la voroavele aistea:
    – au cine ar lăsa o slujbă sigura, pe viata, bine platita si cu un angajator normal la cap pentru una nesigura, eminamente temporara si cu un angajator (cel putin) atipic?
    – cine ar lasa o cariera europeana, inclusiv pensie, pentru cancanuri de Dâmbovita, sforarii politicesti si mâncatorii de presa?
    – cine ar lasa o metropola relativ normala, precum Bruxelles pentru un oras zalud ca Bucurestiul nostru?
    Daca mai adaugi la cele de mai sus vreun balast personal care te leaga de Bruxelles (habar n-am, dar presupun ca ar putea fi vreo casa, vreun credit ipotecar, eventual scoala copiilor), întelegi de ce doamna Pruna a preferat solutia CCP. Pare evident ca nu vrea sa faca o cariera în politica de România dar, daca este chemata sa ajute, o face, chiar daca interesele ei personale ar fi în alta parte. Pentru mine asta ar cam fi patriotism, chiar daca e dublat de prudență. Prudenta nu are nimic de-a face cu patriotismul sau cu lipsa lui.

    • Nu a silit-o nimeni pe doamna Prună. Mandatul de ministru nu e o osândă. Putea prea bine lăsa locul cuiva căruia chiar îi pasă.

  3. Ce nu a observat nimeni e faptul ca, angajati ai unor organisme straine, au oportunitatea ca din functia temporara de ministri “tehnocrati” sa aiba acces la informatii foarte utile mai tarziu la reintoarcerea la vechiul job.
    Cui prodest? Oare? Noua, in nici un caz, nu!

Leave a Reply

%d bloggers like this: