Ţuica de Zalău

Pe blogul ăsta nu ne-am băgat în chiloţii oamenilor. Nu am făcut-o şi nu o vom face. Pentru că, după mintea mordechaiului, ce face adultul în alcovul său, în mod consimţit, nu e treaba obştei, a lu’ nea Stere sau a găuracilor din presă.

Dacă, totuşi, scriu despre “cazul” profesoarei din Zalău e pentru că aici e vorba de prinţipuri. Şi despre ele vom vorbi. Aşa că daca aţi ajuns până aici cu lectura şi speraţi linkuri către pozele sau filmuleţul cu pricina… aşteptaţi degeaba.

Mai înainte de orice am să o spun din capul locului: sunt un consumator moderat de pornoşaguri. Adică unul care n-are nicio jenă să recunoască asta. Alţii au doar jena de a o recunoaşte, nu şi de a se dedulci cu aşa ceva. Asta e una. Cealaltă faţă a pufoaicei e că îmi repugnă afişarea şi promovarea ostentativă a pornografiei sub orice pretext s-ar face asta. Propria sexualitate, curiozitate (sau cum mai vreti să-i spuneţi) şi pudoarea pot foarte bine trăi împreună. Altfel specia era de mult în pericol. Sau bunele moravuri.

Ceea ce mi se pare cu adevărat obscen în toată afacerea asta e revărsarea ipocrită de pudibonderie. Cine sunt acei care au sărit primii să nască un mare tămbălău din acest fapt, la urma urmei, banal ? Nişte fiţuici jegoase, care trăiesc tocmai din tipărirea de buci şi ţâţe şi din scotocirea prin aşternuturile omului. Aştia sunt ăia care se saltă la amvon să ne predice despre moralitate ? Să nu te apuce scârba ?

Deci: o femeie în toată firea, împreună cu soţul ei ( cu soţul !) se iubesc, fac amor şi îşi împărtăşesc fanteziile sexuale. Da, fanteziile sexuale. Pe care le avem toţi, dar nu toţi suntem atât de despovăraţi de ipocrizie încât sa o recunoaştem. Iar mai departe ce s-a întâmplat în dormitorul lor este exclusiv treaba lor şi a nimănui altcuiva. Nu e treaba mahalagioaicelor şi oteviştilor – care altfel se coţăiesc năduşiţi pe lângă tomberoane- ce, când şi cum îşi trăiesc doi oameni intimitatea. Simplul fapt că mahalaua imensă în care trăim, sufocată de propriile abjecţii, unsă în propriile urdori, se simte îndreptăţita să pătrundă în intimitatea unui cuplu şi să îşi râgâie indignarea, în pagini strident colorate, e scandalos şi îngijorător.

Vine apoi argumentul că femeia era dascăl. Iar după unii asta ar presupune obligatoriu feregea, post şi rugăciune. Că pozele circulă pe net. Nici nu importă cum au ajuns acolo. Le-au trimis chiar tinerii protagonişti ai poveştii, ori le-a furat cineva… nu contează. Chiar nu contează. Ia să vedem… deci pozele au fost găsite pe un site de profil. Cum mama dracu’ au dat puritanii de ele ? Atât de puritani încât soctocesc prin curul netului pornoşaguri, şi încă atât de întărâtat încât la un momenyt dat dau şi de feţe cunoscute. Pentru asta treebuie ceva timp petrecut acolo nu ?Iar apoi scotocitorii vin şi îşi umfla pieptul a morală.

Am spus că nu am să dau pozele respective. Cine vrea să le caute. Conştient fiind că asta nu e altceva decât  tras cu ochiul pe gaura cheii. Iar dacă în ţara asta am ajuns până aici cu jegul şi ipocrizia, nu de ceea ce învaţă elevii la şcoală de la o femeie normală la cap şi sănătoasă sexual ar trebui să ne îngrijorăm. Ci de ceea ce învaţă de la părinţii lor: ipocrizie, obtuzitate şi josnicie.

Şi cu asta basta. Nu există nici un caz Zalău. Doar  ţuică bună. De  Zalău.

UPDATE: Uite că se poate. Să găsesc în Cotidianul ceva de salutat.

Comments

0 thoughts on “Ţuica de Zalău

  1. Intotdeauna paiul din ochiului altuia e mai lung si intepator. in seara asta ascultam o emisiune “fenomenul Bridget Jones” la care nimeni nu a comentat despre psihoza femeii neimplinite si puterea de ridicare prin diferite metode, ci doar blamari- in genere- s-au adus. Chiar daca actiunile ei de ridicare se infaptuiau in umbra alcovului propriu si personal.Moralistii sunt peste tot- frustratii care nu accepta ca altii pot ceea ce ei , lor, nu-si pot recunoaste ca fac.

  2. Sincer, cred ca e doar un mod de-a distrage atentia de la “bubele” lor.
    Cine-i mai imoral ? Eu , care ma stiu si inca nu mi-am cunoscut limitele, sau cel pe care nu-l cunosc ?Mult timp va mai trece pana se vor schimba mentalitati. Mi-e teama insa de regresii.

  3. Stii foarte bine ce am vrut sa zic. Nu dau si nu condamn pentru ca nu stiu daca sunt mai buna decat altii. Evaluarile celorlalti nu sunt interesante atata timp cat mi-e bine in pielea mea.Din ce spui tu, acum, reiese ca actiunea “profesoara”, iti repugna. Si nu a celorlati care o pun la zid.Ok….nu sunt de acord cu astfel de reclame, insa a fost alegerea ei/ lui. Treaba lor.Nici n-as critica. Ca ei sunt mii.

  4. dar blogherii voştri care au facut la fel cum mai sint? sau de ei nu te iei ? acolo nu e la fel? si daca i-a furat pozele ce? nu tot porno e?

  5. Din solidaritate ţi-aş spune că bloggerii au exploatat şi comentat cazul după ce el s-a scurs din presă. Unii au găsit nimerit să acuze, alţii dimpotrivă. Treaba lor. Ei au măcar scuza că nu o fac pentru a vinde o fiţuică.
    Şi nu sunt bloggerii mei. Şi oricum nu răspund eu pentru ei.
    Cât despre furatul pozelor… păi spunem ” furat” şi asta e ok , nu?

  6. Eu una nu am văzut ştirea în “scandalul” profesoarei, aşa cum nu o văd de obicei când e vorba de viaţa privată.
    Nu am urmărit foarte bine cazul, dar nu pot să nu mă întreb cum a aflat presa de pozele postate pe net, indiferent de cine or fi fost puse acolo. Netu-i mare, probabilitatea ca un ziarist să dea peste ele e foarte mică. Cineva a dat un link, poate chiar cel care le-a postat şi nu dezinteresat. Erau probabil ceva conturi de reglat. Şi atunci ar trebui să vedem şi partea asta.

  7. Habar nu am. Şi asta e posibil. Cum ziceam şi mai sus, pentru anumite fiţuici a fost doar un bun prilej de a mai pune nişte buci pe copertă pretextând că există ştire, că interesul public etc.

  8. îmi plac ăştia, d-alde Mordechai (altfel grozav prin scriitură) sau Tăpălagă, care scriu: “nu există caz, nu există subiect. punct”.

    de unde atunci 3.000 de semne despre nimic? dacă nu există subiect, nu scrieţi. dacă scrii, înseamnă că există un subiect, c-o fi sensibil sau nu. te cam contrazici.

Leave a Reply

%d bloggers like this: