Treaba cu blogul

Citeam la Andrei Bădin un articol care mi-a cam dat de gândit. Şi care, recunosc, mă îngrozeşte. 200.000… cifra aia mi-a rămas tatuată pe retină… Altceva voiam să spun. Citind articolul lui Andrei descopăr acolo un comentariu al unei cititoare (?), pe care îmi îngădui să-l reproduc ( cum este public, presupun că nu e nicio problemă ):

Ne vor ingrozi sau nu..trebuie scoase la lumina. Operatie fara anestezie. Si-asa suntem in metastaza.

Andrei Badin, intrati va rog pe blog la E. Udrea. (stiu, e greu…:) ) sa vedeti ce metode securistice de tip nou se practica acolo. Exista o persoana care posteaza cu nick “Cristi” care sustine ca e Cristian Dragan nepotul celebrului IC Dragan, fapt aprobat de dna Cocos, care ii e prietena. Dincolo de faptul ca personajul se lauda cu afaceri peste afaceri, toate in “familia” PD-L, isi permite sa-i ameninte pe cei care posteaza (in proportie de 95% anti Udrea si anti Basescu) dezvaluindu-le identitate, IP-urile, adresele..etc. Pentru lamurire cititi ce a postat:

Ilinca Says:

April 18th, 2008 at 3:21 am

(daca va mai ramane acest mesaj pe blog)

Aveti mai multe date despre acest Cristian Dragan? Se lauda ca arunca cu bani in numele PD-L pe unde apuca si cumpara pe oricine în România.

După ce am citit comentariul am zbughit-o pe blogul pomenit. Ce am găsit acolo e de poveste. Poftim şi judecaţi singuri. Luaţi comentariile pe îndelete. Sireaca madam Udrea e nevinovată la faza asta. Povestea cu dezvăluirea datelor chiar nu interesează. La urma urmei dacă vrei să fii anonim îţi ţii pliscul. Spectaculos e să descoperi ce atmosferă e acolo. Şi tipul de “dialog” cultivat pe mirştea aceea. Deci aşa îşi administrează ăia blogul, instrumentul lor de imagine. Chiar e cineva curios să vadă cum ajunge ţara picată pe mâna lor. Pardon cum a ajuns. Şi de fapt se cam vede. Dar mai bine citiţi şi voi comentariile şi vă faceţi propria părere. Pe care vă rog să mi-o împărtăşiţi.

Comments

23 thoughts on “Treaba cu blogul

  1. m&m: cei 200.000 de care te infiori sunt in realitate mult mai multi. pentru a nu exista dubii voi scrie si despre sursele acestei informatii probabil vineri noapte si voi demonstra ca in realitate sunt cel putin cu 100.000 mai multi. este un subiect la care societatatea civila se face ca ploua… asta daca vorbim de deconspirare.
    cat despre blogul respectivei(scuze doamna nu ii pot spune): este twin peaks. mai rau ca la orice forum de cartier. dar de urmarit pista cu nepotul lui ic dragan…

  2. Ai avut rabdare sa citesti asa ceva. Eu am incercat si m-au lasat nervii. E un fel de forum pe care bat campii o gramada de indivizi in frunte cu Elena Udrea…

  3. @ Andrei Bădin
    Rămân cu ochii pe blogul tău. Cât despre maidanul doamnei cu pricina, avem ochiu’ mare şi vigilent.

    @aprilie
    Nu, că nici eu nu am stat să citesc chiar tot. Acum am eu timp de pierdut, dar nici aşa.

    @ LT
    Merci de link. Verificăm. Întrebarea mea e… pentru cititorii/comentatorii zilnici ai acelui ” blog”: bre, cum puteţi respira în duhoarea de acolo ?

  4. Am intrat pe blogul Elenei Udrea pt. prima oara urmand un link dat de voi. Cred ca acum o luna.
    Am observat atunci ca pentru fiecare post al Elenei , exista sute , si de multe ori chiar mii de comentarii. Sute si mii! Doamne fereste mi-am zis! Cele mai accesate bloguri de pe Net nu au atatea comentarii la un singur “post”.

    Am elucidat misterul repede :
    – comentatorii de serviciu pe blogul Elenei:
    Ovidiu, Ilinca, balbeck,Vasiliu Antoaneta,N.G., lorenzo.

    Suspect. 🙂

  5. Dracu’, ala-i forum. Nu e blog, cine poate citi atatea tampenii? Pai ce, noi nu mai avem viata? E bine ca s-au strans toti prostii intr-o gradina, bine ar fi sa nu o sara, ca iar ne umplem.

  6. @ Alandra
    Să ştii că oric blog are cititorii şi comentatorii săi fideli. Dacă vei merge de exemplu la domnul Constantin Gheorghe ( să mă ierte că îl pomenesc în aşa context) o să dai demulte comentarii ale mele. La fel la Andrei Bădin. Nu asta e problema. Non multa sed multum … parcă aşa era, nu?

    @ Oana
    Nici forum nu e. Forumul – ca idee mă duce cu gândul la o epocă şi o ţinută care n-au legătură cu.. .
    Nici agora. E cameră de chat. Să ştii că prostia a fost împărţită de Dumnezeu extrem de democratic, peste tot. Că acum sunt zone în care, fiind panta accentuată, s-au agolmerat mai tare, vorba ta… e bine.

    @ Andrei Bădin
    Am citit Andrei. Nu te ratez. Întrebarea, pe care ţi-am pus-o şi acolo e: cum dracu’ dom’le să se fure 100.000 de dosare ? Asta e chiar la şoriciul obrazului. Încă o dată felicitări pentru munca ta. Ne ai alături.

  7. @m:ti-am raspuns la mine. spun si la tine: tine cont ca cele 100.000 de dosare recunoscute furate de Timofte sunt de la SRI. cate s-au furat de la celelalte servicii? SIE,de exemplu. Sau cate s-au distrus…Adaug: cum s-au furat? Pai cred ca e simplu. Atunci unii din cei de la putere au crezut ca isi pun la adapost trecutul astfel. Astia sunt unii din faptasi. In plus au pus deoparte dosarele celor care ii credeau ca vor scoate capul mai apoi. Si a urmat santajul si etajul. Doar stim cu totii, cei bine informati, ca s-a luat banu greu pentru chestia asta. Iar restul de dosare, cele trecute la strict secret, fac parte tot din capitolul santajul si perpetuarea lor. Unul oficial de data asta. Asta pe scurt.Cred ca, de fapt, vom afla mai multe. In curand.

  8. Andrei, ţi-am spus. Am convingerea că dosarele respective “au fost furate” cu aprobare. Şi puse la loc sigur. Că, vorba lui Dandanache, “mai trebuie şi altădată”. Beleaua e că apar la lumină extrem de selectiv. Şi foarte bine teleghidate. Dar s-o face ordine şi la CNSAS cândva.

  9. evident.asta spuneam si eu. cu scopuri bine gandite. si se scot atunci cand un gigel calca pe bombeu sistemul sau regimul care supervizeaza dosarele. doamne ajuta sa apara un cnsas veritabil.

  10. ti-am scris si la mine: cheia este un sediu ultra secret al lor, unde se microfilmau dosarele. cine supervizeaza aceasta unitate acum? acolo, din cate stiu, sunt toate dosarele, sau cea mai mare parte din ele. era apararea din munti a tovarasului raposat. numai prin astfel de dezbateri ii vom duce spre adevar. de bunavoie nu vor recunoaste nimic.

  11. Andrei, dacă tot povestim, hai să îţi spun o fază. Ciudată tare. Prin ’88 voiam să plec în Germania. Mă tot chinuiam să obţin un paşaport. Evident vorbesc de Germania aia cu mărci bune.
    Ăia m-au frecat din toate poziţiile. Că n-am donat sânge, că n-am cules plante medicinale, ca se analizează etc. Mă văitam într-un cerc de amici despre asta şi-mi cam venea să-mi bag picioarele. Oricum eram chitit să mă evaporez, deja studiam înotul în Dunăre şi limba sârbă. Atunci a venit la mine un amic, un amărât, vai de capul lui care trecuse prin tot felul de necazuri. M-a luat la o vorbă între patru ochi şi mi s-a spovedit. Mi-a mărturisit că toarnă la secu’. Am rămas ţeapăn. Spusesem multe în prezenţa lui. L-am văzut cât era de cătrănit. Mi-a explicat că n-are de ales. Şi că are grijă să nu facă rău nimănui. N-aveam niciun chef să-l cred. Dar mi-a zis că dacă vreau, poate să spună într-o notă că în discuţii private am declarat sus şi tare că mă întorc şi că mi-e scârbă de nemţi. Etc. etc.
    Realizezi că mi-a picat povestea asta ca smoala topită pe picioare. Am început, evident să-l evit. Acum regret. Avea o viaţă nenorocită.
    Evindet, n-am primit paşaport şi mi s-a recomandat să-mi bag minţile în cap. Dar din ce mi-a spus lt.colonelul la care ajunsesem cu super-intervenţii mi-a rămas ceva în creier: ” ce cauţi tu la nemţi, măi puştiule, dacă îi urăşti atât ?”. Şi mi-am dat seama că amicul făcuse cum îm spusese. În 93 s-a spânzurat. Nu ştiu de ce.
    Asta e povestea. Pe care o poţi lua cum vrei. Sună ca naiba şi nu prea îmi vine nici să o spun, nici să îmi amintesc. Dar atunci când vine vorba de …. am aşa o strângere de inimă.
    Altfel, ai perfectă dreptate.

  12. ala a fost unul care macar in ceasul al 12-lea a avut ceva, putina, constiinta si a platit.cati au platit la fel? caci evident relatia lui mai mult sau mai putin fortata cu secu l-a facut sa faca asta. multi informatori au fost luati din aceasta zona a societatii- adica santajati. pentru unii din astia merita sa plangi sau macar sa ii pomenesti- au fost mici calai dar mai ales victime ale sistemului- fenomenul pitesti este unul de care ar trebui sa vorbim.pentru altii nu exista scuze. si eu am nuante. de aceea am avut nuante si la florin constantiniu. si la altii am intrebari si la fel nuante. una este sa fii securist feroce.altceva sa fii turnator fortat. dar asta este o alta chestiune. deoarece in romania nu s-a facut nimic in ultimii 18 ani pt lamurirea chestiunilor si cei mai nevinovati turnatori pot parea marii securisti. de aceea ni sunt si livrati. si din lipsa de adevar nu avem nuante.
    spuneam de grozavia din dosarele securitatii. ma refeream la o declaratie pe care mi-a facut-o pacepa. el se referea, si nu am dat pe blog, la un caz din rdg. o fosta persoana importanta de la ei. ajunsese pana in comitetul central al lor. mai apoi disidenta. s-a demonstrat ca isi turnase chiar sotul la stasi… cand vom avea toate dosarele vom avea multe surprize. multe socante. si crede-ma am mai auzit unele, altele… nu vorbesc sa ma aflu in treaba. a fost o odiosenie. de aceea, scriam ca vom avea un soc cand vom afla.
    pe subiect indirect:cum a ajuns mona musca turnatoare la secu? stii cum? au prins-o in pat cu unul si mai apoi cu altul, nu cu sotul.partea proasta pentru ea nu a fost ca turna si ca facea ce facea din alte cauze- adica era o parasuta. nu imi permit aici sa calific mai mult prestatia ei. securitatea si-a cladit puterea pe slabiciunile oamenilor. de aceea vreau sa vad integral toate doarele. apoi putem avea nuante.
    apreciez marturia ta. poate ar trebui sa scrii pe larg de acel om. eu, unul, stiu cum tatal meu a fost ucis de secu. si nu voi uita. si nu ma duc la criminalii morali ( turnatorii), de unii am scris pe blog. nu e rolul meu. justitia ar trebui sa ii ia si sa ii judece. dar unii sunt analisti la realitatea tv….ce sa fac cu ei? sa ma duc sa ii iau de guler?

  13. Nu, Andrei. Are încă rude în viaţă. Şi oricum, nu am să scriu mai mult despre el. Odihnească-se în pace. Aproape uitasem episodul. Mi-am amintit şi îmi tot stă în minte după ce am văzut şi revăzut filmul ăla nemţesc “Vieţile altora”. Dar asta e altă poveste. El era o victimă. Şi, vorba ta, ca el atâţia alţii.
    Problema aia groasă e cu marii campioni ai virtuţii, sponsorii şi urătorii din campaniile anti- şi anti- care nu se sfiesc acum să mănânce rahat cum nu s-au sfiit nici atunci. Atunci diferenţa era că o făceau cu fereală. Că aveau ruşine. Că până şi securiştilor le era scârbă de asta. Acum nu mai e nici fereală.
    Îl reciteam pe Goma, întrebându-mă dacă aş fi putut rămâne atât de intransigent ca el, atât de vehement. Mi-am dat seama că da. Că altă cale nu e.
    Cât despre justiţie… vorbă să fie.
    Mă întorc la filmul pomenit. Şi la complicata relaţie victimă-călău. Nu îmi pot reprima nevoia de a le găsi circumstanţe atenuante. Mai mult din nevoia mea de a crede că în astfel de vremuri umanitatea nu se dizolvă precum zahărul în cafea.
    Dar dincolo de dilemele mele dialogul acesta al nostru e util. Şi îmi face bine. Şi ceea ce facem noi aici, în mic, în foarte mic, ar fi trebuit făcut de mult, la nivelul societăţii noastre. Şi poate acum eram altundeva.

  14. Asa e. Perfect de acord. Unii au fost victime si calai. Altii numai calai. Ca sa fac o nuanta la dialogul nostru.Cred ca bienvenita. Dar cred ca nu vom merge inainte daca nu ii vom cunoaste pe toti turnatorii. Dar mai ales ofiterii! Se implinesc in curand cei 20 de ani ai lui Brucan. Si nu am inaintat deloc. Din contra.
    Apropo de Paul Goma: ma bucur ca virgula cand si cand pot vorbi cu el.E cel mai intrasingent. Am corecturile mele aici. Dar nu pot recunoaste ca este unul din putinii disidenti veritabili pe care i-am avut. Uneori albul lui violent e mai de preferat decat griul nostru colaborationist. Nu crezi?

  15. Absolut de acord ! Absolut !
    Goma avea de optat. Se putea face dezirabil, agreabil şi chiar promovabil, îndulcind tonul. Devenind iertător şi cucernic. A preferat să fie el însuşi. Intransigent. Strident. Excesiv uneori. Dar ferm şi articulat. Incapabil de graţioase compromisuri. Fără să renunţe la ceea ce era esenţial: principiile şi linia corectă a coloanei vertebrale.
    Regret doar că nici până azi nu a revenit – chiar şi în vizită – în ţară. Dacă ai şansa de a vorbi cu el sunt sigur că ai şi ce auzi. Ar merita făcută o carte- interviu cu omul ăsta. Cât încă îl mai avem. Gherla, Patimile după Piteşti, Garda inversă, incendiarul Jurnal… sunt toate bune, dar prea des şi prea uşor socotite doar literatură. Şi mai mult decât atât contestate chiar şi ca literatură. Ghici de către cine ?:)
    Noi nici nu am avut o disidenţă autentică. Acei puţini autentici dizidenţi au contat atât de puţin atunci şi, paradoxal, contează atât de puţin şi azi. Pentru că azi… Dinescu taie şi spânzură la CNSAS. Şi dincolo de asta nu mai e nimic de spus. Iar TRU… ce să mai spun. Ăla măcar a reuşit să ajungă în Germania.

  16. Goma este singurul nostru opozant veritabil. Sau, cel putin, ala care a platit cel mai mult pentru opozitia lui fata de Ceausescu. Si, stim din scrierile lui, cam cine au fost turnatorii. Printre altii Victor Babiuc. Am facut primul interviu cu el din presa scrisa acum cativa ani. Si, sper, sa il pot convinge sa povesteasca mai multe in curand. Dar e greu. De departe de la Paris vede ce e aici tragic. Numai in negru.Si, poate, are dreptate. Si, uneori, picamerul lui loveste fara alb si negru, lucru care deranjeaza. Dar spune adevaruri pe care nimeni nu le neaga. Dar cum in acest an avem o aniversarea 68 Cehoslovacia, poate va vrea sa vorbeasca. Eu sper. De curand a facut un dialog cu Flori Stanescu. Interesant. Cum spune el: nu dau interviuri ci numai dialogez. Ma bucur insa ca il am printre cititorii blogului meu. Critic, mai mult decat trebuie de obicei, dar il inteleg.
    Ii multumesc si pentru ca din cand in cand imi scrie pe mail. Scurt si concis cum stie el. Si, nu de putine ori, ne si contrazicem. Dar chiar daca am critici fata de tonul lui nu inseamna ca nu il respect.
    Despre TRU: nu ai luat si continuarea despre cazul lui. Minciuna cu ajungerea in Germania. Spunea ca s-a dus la nu stiu ce meci in 1987. Ori meciul a fost in 1988.

  17. C’mon man daca nutzi are blog, ma duc sa-mi bag in vena ca si-asa am o stare de after ” American Beauty” 🙂 E un forum pentru amicii dobiBOCi, odata demult un macho ii facea declaratii p-acolo , trust me…:)

  18. @ Andrei Bădin
    La Goma intru şi eu frecvent. Nu ar trebui slăbit. Chiar dialoguri, cum le spune, sunt necesare. Te invidiez pentru aşa corespondenţi.
    În privinţa lui TRU… zău, am destulă stare de vomă de la medicaţie. Nu mi-o sporesc cu subiectul.
    A, încă ceva. Dacă nu ar fi aşa, colţos, Goma nu ar mai fi Goma. Prefer stilul direct şi frust pe care îl practică, stilisticii de salon şi clevetelii pe la spate.

    @ moshcalifar
    La urma urmei… de ce nu ? Poate avea şi ea blog, cum avem toţi. Nu ? Aşa se poate face cunoscută. Şi zic eu, corect cunoscută.

  19. simbata, 7 iunie, ora 14, sala Agora, Bookfest, se lanseaza Dialogul. veti fi bineprimiti de veniti! o sa vorbeasca Liviu Ioan Stoiciu. nu ne-ar strica prezenta unor oameni carora nu le este teama de ceea ce cred…

Leave a Reply

%d bloggers like this: