Teologia sudalmei

O inițiativă de lege, avându-l ca inițiator, se pare, pe Liviu Dragnea a devenit prilej de noi răsteli, înjurături și nervi în ceea ce numim, de-a valma, online-ul românesc. Și ce ocaziune poate fi mai potrivită pentru un potop de injurii decât discuția despre o lege care își propune tocmai să domolească neaoșa aplecare spre sudalmă?

Domnul Dragnea are o bună parte din vină pentru zarva creată și tezaurul de insulte cu care s-a pricopsit. Pentru că dacă, pleznind de fudulie și suficiență, dumnealui legiuitorul nu catadicsește să explice care e chichirezul legii pe care o dospește, atunci se găsesc alții, volintiri și cu chef de harță, gata să-i dea cu adjectivul în substantiv. Rezemarea unui proiect de lege de poarta Parlamentului nu ține loc de dezbatere publică, iar bunele intenții nu țin loc de bună comunicare. Așa că domnul Dragnea nu are de ce se da julit de saliva înjurătorilor, nici de ce se da neînțeles. Repet, ca să te faci înțeles trebuie să explici, dacă nu o faci tu, o fac alții, cum au ei chef.

În același timp trebuie spus că toată răsteala asta e mai degrabă nejustificată. De fapt, avem aici de a face cu două proiecte de legi. Unul e cel pe care l-a propus domnul Dragnea, iar celălalt e cel pentru care e înjurat Dragnea, dar pe care nu l-a propus nimeni. Cum se întâmplă atât de frecvent cu furiile astea interneticoase, important e să facă cineva primul bulgăraș, că pe urmă rostogoleala vine de la sine. Puțini sunt cei care chiar s-au ostenit să vadă ce propune proiectul lui Dragnea, dar pentru că așa stau lucrurile, repet, de vină este mai ales inițiatorul legii.

Uite că nu o să mă apuc să explic ce propune cu adevărat proiectul de lege! Nu e treaba mea! Nu e treaba mea nici să suplinesc deficitul de comunicare al legiuitorului, nici deficitul de informare al celor care se grăbesc să înjure fără a afla întâi, limpede, despre ce e vorba. Mă rezum la a spune că în principiu pot fi de acord cu ideea că toleranța e o valoare pe care va trebui să ne-o însușim, că în general conversația în societatea noastră are nevoie de  o minimă igienă, deci de o necesară primenire, dar, în același timp, mă obosește prisosul de corectitudine politică, limitarea recursului la civilitate și toleranță la chestiuni de formă.

Unde sunt de acord cu Dragnea:

De fapt sunt de acord e mult spus. Mai degrabă aș spune că înțeleg intenția sa ( nu și demersul, în ansamblu). E o certitudine că societatea noastră e vulnerabilă la excese – de orice fel. E mai presus de îndoială că avem un consistent deficit de toleranță, pot fi de acord și cu asta. Limbajul nostru public a cunoscut și cunoaște o constantă degradare; limba română e supusă unor cumplite suplicii, bășcălia și grohăiala înlocuiesc frecvent dialogul articulat – admit că așa e. Dar politicienii români nu sunt doar delicate garofițe ofilite prematur de vulgaritatea unei societăți cotropite de vulgaritate, ci una dintre cauzele importante ale degradării limbajului și moravului public. E anapoda să vii și să propui, în text de lege, răstignirea celor care dau cu predicatul în bălării, iar apoi să te repezi la primul talk show pentru a te scuipa, în aceleași bălării, cu adversarii politici.

Marele reproș pe care i l-aș aduce legii propuse de de Liviu Dragnea este că înțelege să înlocuiască intoleranța cu ipocrizia. Pentru că asta se propune, de fapt. Legea nu e despre educație corectă, nu e despre dialog, ci despre obligarea la fâțărnicie. Mitocanul nu e îndemnat să se primenească, rasistul, homofobul sau antisemitul nu sunt îndemnați la rațiune, ci doar să fie cu băgare de seamă unde și ce spun.

Stabilisem că aici spun în ce privință sunt, totuși, de acord cu Dragnea. Nu mi-a ieșit. Încerc din nou: sunt de acord că avem niște probleme legate atât de toleranță, cât și de conversația noastră publică, dar cred că soluția stă în educația și nu în reprimare.

Unde sunt de acord cu protestatarii:

O parte din argumente au fost deja enunțate. Cel mai puternic argument e dat de realitatea imediată. Atunci când, încă din faza de proiect, o lege obține un efect atât de dramatic opus scopului său, e limpede că ceva nu e în regulă cu ea. În același timp, argumentul poate funcționa și în sens invers. Văzând uriașa revărsare de înjurături, devine logică întrebarea dacă nu cumva trebui făcut ceva în această privință.

Am spus deja că principalul reproș pe care i l-aș aduce legii în discuție este că oferă ipocrizia drept alternativă la intoleranță. Iar asta mi se pare fundamental greșit. Chiar nu găsesc nicio virtute noulimbii orwellianului political corectness.

Ceea ce, totuși, îmi pare descurajant în reacțiile multora dintre cei care au ales să atace legea lui Dragnea este precaritatea argumentației. De fapt lipsa ei. Invocarea libertății de expresie ca valoare absolută e în regulă, dar formularea, mai departe, a unei adevărate teologii a sudalmei, care vrea să consacre înjurătura ca expresie esențială a libertății, e deja prea Vadim Tudor pentru mine. Nu sunt un puritan, oho, dimpotrivă. Dar nici nu sunt gata să dau foc cetății pentru a afirma sanctitatea dreptului de a înjura. Pentru că, dacă și când se va găsi ceva care să merite înjurat, o voi face, indiferent care va fi sancțiunea, acceptând prețul. E felul meu de a-mi înțelege libertatea. Nu am nevoie ca musiu Statul să vină să-mi spună: monșer, ai slobod la înjurat! În același timp, totuși, să facă bine și dumnealui Statul și să priceapă care este raportul corect dintre noi: eu îi spun lui ce trebui să facă și nu invers. Iar dacă nu înțelege asta, pot să-l bag și în pizda mă-sii de stat!

Comments

2 thoughts on “Teologia sudalmei

  1. Ipocrizia romanesca (si nu e marca inregistrata) a fost intrecuta de comportamentul schizoid al participantilor la (orice) discutie. Miltantul pentru toleranta si drepturile animalelor se simte indreptatit sa manifeste violent ca limbaj impotriva drepturilor LGBT. la fel, reprezentantii LGBT, se presupune, modele de toleranta, injura gros pe oricine nu e in aceeasi liga. Votantii batausului Basescu ii injura si ii taxeaza de iubitori de bataie pe cei ce manifesta impotriva luarii cu japca a copiilor din familii. In numele democratiei injuram in strada si demolam apoi, exact institutiile democratice pe care le inlocuim cu institutii de forta nealese de nimeni. DNA, beneficiara de protocol cu MAI pentru orice, in principal pentru delegari de politisti care fac treaba procurorilor, il pun la stalpul infamiei pe procurorul general, ca beneficiar de protocol prin care lua un politist de la acelasi MAI sa-si faca partie. Ne lepadam de comunism, pe care-l injuram pe toate canalele, actionand si sustinand institutii si oameni care (unii) vin si fac exact ce faceau comunistii. Sistemul nostru de justitie, condamnat pe banda rulanta la CEDO pentru tortura si nerespectarea drepturilor omului, ne scuipa in fata (mai mult decat injuratua, zic) cu arestarile “preventive” la ani dupa asazisa faptuire, cu catuse umilitoare si anihilatoare de imagine, in numele anticoruptiei, la fel cum in numele comunismului s-au facut toate crimele pe care le infiereaza astazi. Si pentru ca au fost crime in perioada comunista, il condamnam pe slugoiul Visinescu si ii facem scapati pe procurorii si judecatorii care le-au trimis in inchisoare nevinovate pe victimele sale. Dar, aici apare o logica:Legea 217/2015, pentru ca acei condamnati de regimul comunist si tribunalele monstruase ale sale raman condamnati de o lege din 2015. Pentru ca nimeni nu s-a ostenit sa anuleze nenorocitele alea de sentinte si desi toti stiu ca oamenii aia au murit nevinovati in inchisoare (pentru chestii din astea l-au condamnat pe Visinescu), ei sunt din nou condamnati, pentru ca se regasesc in textul legii votate de anticomunistii din parlament. In numele binelui pe care-l fac natiei de sarantoci, alesii si nealesii neamului isi stabilesc avantaje uriase si asa a revenit poporul la anii Anei Pauker cand poporul o ducea bine si chiar bea sampanie prin reprezentantii sai. Traim in fiecare zi blestemul tichiei de margaritar, pentru ca nimeni nu mai vrea si nu mai poate sa faca ceva pentru amaratul asta de popor. Banii aia putini abia ajung pentru mofturile iohaniste si ciolosite. N-avem timp sa construim nimic, ca guvern tehnocrat si provizoriu, dar avem timp sa daramam putinele drepturi pe care le aveau si defavorizatii. Legea aia a lui Dragnea spunea ceva si despre sanctionarea stapanilor care jignesc si umilesc slugile care-i tin pe bani multi pe unde vor ei? Daca nu, la ce ne trebuie? In general, avem prea multe legi si legiuitorii nostri (toti, nu numai parlamentarii) propun si adopta legi fara un minim studiu de impact. poate pentru ca nu costa cat un studiu de fezabilitate. Totusi, s-a ajuns prea departe: toata lumea vorbeste despre legi care ar trebui date si nimeni nu mai urmareste cum si daca sunt respwectate cele deja in vigoare. Am sa actionam ca un copil care vine de la doctor: nu mai avem temperatura ca ne-a luat-o nenea doctorul, asa ca am propus un proiect de lege si ne-am scos.N-ar trebui o lege care sa interzica atitudinea “politically correct”? Ca, la noi, legile mai mult interzic decat acorda drepturi. Si o alta care sa legifereze bunul simt?Lumea e suficient de mare ca sa-i cuprinda si pe fanii lui Vadim Tudor si pe cei ai lui Cartarescu, (sau Patapievici, sau Plesu, sau Liiceanu, sau…), problema apare atunci cand cei ai lui Cartareacu nu-i lasa sa existe (sau sa se exprime) pe cei ai lui Vadim. Mai ales ca n-a reusit Vadim sa injure intr-o viata cat injura internautul intr-o postare. Ridicol e ca feisbucistul nu l-a citit pe niciunul. Dupa ’89 ni s-a spus ca ne-am castigat dreptul de a huidui. N-am uzat de el pana acum, dar sa inteleg ca atat a tinut? Oricum, mai mult decat “ratia de libertate”…

  2. Textele legislative redundante sunt prohibite de Normele de tehnică legislativă. Dacă inițiatorul nu a aflat, ar fi normal să îi spună cineva – poate chiar vreun consilier – că argumentația sa, expusă în emisiunea Antenei 3, preia o parte din ideile care stau la baza legislației împotriva discriminării, aflată – culmea! – în vigoare…
    Pe când un text de lege, care să sancționeze absența gândirii? Asta nu îl va ajuta prea mult în campania electorală, dimpotrivă…

Leave a Reply

%d bloggers like this: