Taxi

– Până unde?

Şoferul de taxi îşi lungeşte gâtul spre geamul deschis. Cu mâna dreaptă ţine de portieră, profilactic. Nu mă lasă să urc înainte de a afla dacă sunt client serios. Client serios înseamnă cursă lungă. Îi răspund. Are un moment de gândire. În cele din urmă am cale liberă. Am trecut proba, sunt client serios.

Dau să urc în spate. Îmi face semn să mă aşez în dreapta, lângă el. “Mai stăm de vorbă” – îmi explică zâmbind complice. De ce complice? Ce am putea pune împreună la cale?  Porneşte ca din puşcă. E un rebel. Un nesupus. Un nonconformist. Nu îşi bate capul să semnalizeze. Dibaci, taie calea unei dacii vechi rânjind cu mândrie. Fereşte o groapă. Încă una. Băltoaca nu o mai fereşte. Împroaşcă din cap până-n picioare o babă, care, în urmă, zbiară ceva cu pumnul ridicat.

– Lasă că nu răceşti la ovare! Hihihoho, te mai speli şi tu, rablagito! taximetristul meu e tot numai voie bună.

Se întoarce spre mine:

– Mai punem ceasul?

Ridic din umeri echivoc, ezitant. El e taximetrist de Bucureşti. Are reacţii rapide:

– Lasă că ne înţelegem noi !

Mă uit la vitezometru. Nu ştiu dacă m-aş încumeta să merg cu  viteza asta nici pe autostradă. Smuceşte dibaci de volan. Brusc stânga. Brusc dreapta.

– Alea-i noi ! Nu erea aci eri ! – are o dicţie interesantă. Şmecher afectată. De individ sigur pe el, care a văzut multe la viaţa lui şi care…

– Mi se rupe mie de el! Hihihoho! – hlizeşte când îi atrag atenţia asupra poliţistului blazat care încurcă circulaţia. Forţează galbenul. O ia bărbăteşte pe linia de tramvai, evită în ultima clipă impactul cu o dubiţă. Apoi, pe trecerea de pietoni şterge finuţ o fată care traversa în doru’ lelii.

– Ţâţoaso, vezi că asta calcă nu fute ! rânjeşte cu spirit omul din stânga mea. Întorc capul. Nu-mi dau seama dacă pieptul fetei justifică apelativul folosit de bravul meu şofer. Merg pe mâna lui. Semafor. Ambuteiaj. Ne mişcăm cu viteza melcului. Claxon puternic.

– Eşti din provincie?

Ce l-o fi făcut să creadă asta? Oricum mă bucur că mă tutuieşte. Îmi era teamă ca nu cumva să dau impresia de aroganţă. Mă tutuieşte. E bine. Sunt acceptat. Îşi aprinde şi o ţigară. E neîndoielnic că simte intimitatea crescând între noi ca alualtul de cozonac. Sunt flatat. Cred. Pornim de la semafor. E încă roşu. Cu manevre abile trece pe contrasens şi se aşează în faţa celor care aşteaptă ca nişte tâmpiţi să se facă verde. Maşina înaintează încet, încet către mijlocul intersecţiei. A dat drumul la casetofon. Manele. Ce altceva ? Tare. Foarte tare. Cumplit de tare. Claxoane în spate. Ţâşnim ca din puşcă.

– Hai, luaţi-o în gură! îi invită el cu generozitate pe claxonagii din spate.

Timid îl rog să dea muzica mai încet. Mă studiază cu ochi critic. Parcă m-ar invita şi pe mine să împărtăşesc din bucuria la care îi invitase pe claxonagii.

– Nu-ţi place? – încă mă tutuieşte, ce bine, nu s-a supărat pe mine. Ce vrei, frate? Bach n-avem! E muzică adevarată, de viaţă!

Oricum nu dă mai încet. Mai evită câteva gropi. Ia dunga continuă între roţi şi îmi face o mică demonstraţie despre potenţialul motorului de Logan. Frână bruscă. Marşarier accelerat. La fix. După un cap în parbriz îmi dreg ţeasta în tetieră gustând voluptăţile inerţiei. Opreşte. Claxon. Pe contrasens un coleg de breaslă. Deschid amândoi geamurile.

– Bă, vezi că ţi-am lăsat alea la Iordache! Când ieşi?

Nu aud prea bine ce spune celălalt taximetrist.

– Cursă ca lumea te-ai scos, bagabontule! La Bulache ai fost? Mai are de-alea fără timbru?…  Auzi, bă! O ştii pe aia de-aseară? Mamăăă, ce bagaboantă! O lua la…

– Ştiţi… mă grăbesc – îndrăznesc eu.

– Hai, că am unu’ grăbit… îi naşte scroafa! Mai vorbim noi.

Porneşte. Ăla grăbit sunt eu. Am scroafă? Naşte? Nu ştiam. Acum ştiu. Opreşte muzica. Dă pe radio. Ştiri. Nu-i plac. Dă sonorul la minimum.

– S-a pus lăbarii ăştia pe Băselu’ ! ‘tu-i în cioc să-i sparg ! O s-o ia ei în gură cum a mai luat-o ! Le rupe poporu muianu’, tu-i în mecla de puţopalmişti ! Nu le convine că s-a pus călare pe hoţi şi pe corupţi. O s-o belească, nu ? Neşte muişti care o să dea cu ei de pământ,  ‘tu-i în meclă ! Crede că poporu e prosti !

Dezbatere politică deci. Sunt cineva. Nu doar mă tutuieşte, dar îmi împărtăşeşte viziunea sa politică. Încerc să articulez că nimeni nu e mai presus de lege, pomenesc de casa din Mihăileanu…

– Mă laşi ? Ce-o iei cu frecţii d-astea ? Tu dacă erai nu-ţi trăgeai ?

… mai articulez că, totuşi…

– Hai că eşti hălădit! Las’că e coţcar! Le-a tras-o la fraieri şi o să le-o mai tragă ! Să-i ardă pe hoţi, frate ! Asta e!  Ţară de hoţi şi de curve. Şi o are şi pe bucata ai de Udrea, nene. Piesă de piesă. Nu serveşte  orice băselu nostru. Băiat bazat !

Încă o groapă. Mobilul. Al lui nu al meu. Eu am voie să raspund, că nu conduc. El n-are voie că… Ba uite că are. E nevastă-sa. Diseară are treabă. Nevastă-sa. Ceva cu un turc. Nu e treaba mea.

– Ce tu ai votat cu bombonelu’?

Dau să răspund. N-apuc.

– Unde te duc, prinţeso?

Nu eu sunt prinţesa. Mi-a venit inima la loc. Prinţesa e o minijupistă din staţia de tramvai. Bust generos, machiaj strident… Demaraj puternic. Nu voia. Prinţesa.

– Lasă că nu e ei mai tari ca Băselu’! E jupân ! Lovele are, şmecher e… mamă şi o are şi pe bunăciunea aia de Udrea… se respectă Băselu’!… Să facă, tată, ordine… să termine cu hoţii şi cu curvele care le-a adus comuniştii…

Am ajuns. Scot portofelul. Întreb cât datorez.

– Trei su’cin’zeci e bine! Aia e… să le ia gâtu’ la borfaşi, ‘tu-i în zbangă…

Obiectez. E exagerat. Cursa face cel mult şaptezecişicinci de mii. Îi las o sută. Mă priveşte cu o expresie interesantă. Jumătate scârbă-jumătate arţag.

– Păi dacă n-ai bani de ce nu mergi, frate, cu metrou’? Hai, dă trei sute şi dispari.

Nu îi dau nici trei sute. Aflu că sunt “bulangiu”. Până la urmă ne înţelegem la două sute. Cu inima strânsă îi dau banii. Cobor. Demarează în trombă. Mai apuc să aud câte ceva despre mamă şi neamul meu în general. Fac doi paşi. Mă întorc. Mai apuc să-i văd numărul de înmatriculare. B 74 PSD. Un taximetrist grăbit nimereşte în băltoaca de lângă trotuar. Mă stropeşte uniform de sus până jos. Zâmbesc. E bine. La urma urmei mă puteam naşte în Somalia.

P.S. A, da. Azi e ziua Franţei. Şi a lui Mircea Geoană. Le urez “La mulţi ani!”. Asta pe cine mai enervează ?

Comments

0 thoughts on “Taxi

  1. Clar n-ai antrenament. In mod normal ieseai din taxi nu plateai si-ti dadea ala si sari’mana. L-am executat pe un smecher d-asta asa si mi-a si multumit : l-am pus sa opreasca in fata sectiei 9 si boul s-a executat 🙂 Nu platesti nene ? Nu , am zis, aparatul arata zero, merci mult.
    PS
    Am vecin sofer de taxi, fac bine sfaturile lui …

  2. Ntz. Incurajezi infractorimea taximetrista . Da-ti seama cum l-a jumulit pe ala care s-a urcat dupa tine…
    PS
    Vecinul de care-ti ziceam a inceput c-o Dacie. Acu’ nevasta-sa conduce VW si fi-su un Mertan.

  3. Moşule, eu n-aş încuraja-o. Dar nu ar trenui să existe nişte instituţii care să se ocupe cu asta ? Oricum, nu de taximetrie spun eu aici. E cu bătaie mai lungă. Cred.

  4. Pai “institutiile” alea nu tre’ sa traiasca ? Garcea nu are si el nevoi ? Inspectorii de la primarie ? Sti ca-n urma pozelor mele au mutat punctul de incasare al spagii in spatele blocului ? 🙂 Azi dimineata i-am vazut.
    Spaga e universalizata in tara. Asta ar fi brandul perfect “Tip me, I’m Romanian”

  5. Aha. Deci Mircea Geoana s-a nascut de ziua nationala a Frantei… Stiu un caz aparte cand saraca fata s-a nascut de 23 August iar taica-sau pilit cand a inregistrat-o a zis ca o va chema Victoria 23 August. Aia nu, el ba da. Si asa a chemat-o.
    Ma gandeam ca ce fain ar fi fost ca pe Mircea Geoana tatal sau sa il fi botezat in semn de omagiu revolutiei franceze Mircea Robespierre Geoana.

  6. si de ce nu, o sleahta de plebei.
    Si-n fruntea oilor cine mergea?
    ala cu vocabular indesat si minte mulabila pe creturile encefaliene ale celor nascuti sa stea afis pe talpa calcatorului direguitor.
    si de ce nu ar face-o daca vant din spate are, osanale are, militie are berechet in dos, atitudini ioc pentru ca nu sunt la adresa conducaciosilor decat vagi ecouri -poate- . li se cam rupe atata timp cat apa la moara li se da.

  7. Mai, mordechai, dragule, in primul rind cind iti sui trupul in taxi, trebuie sa-l intrebi daca da bon ca trebuie sa-l decontezi (desi nu trebuie)…. sa vezi cum te taxeaza corect…
    Apoi, incearca sa dai macar impresia ca cunosti orasul, devin lapte si miere….
    Imi aduc aminte de o patanie, acu vreo 8 ani, in CT, ajunsesem eu seara, obosit, in CT, la Gara, si ma sui intr-un taxi, nu mai tin minte de care, Romaris sau General…. Trebuia sa ajung de la Gara in Tomis 2, drum simplu, elegant si usor…. Si soferul meu, tare serviabil, ma intreaba va duc pe la ….. (era o deviere inclusiv pe la pod Butelii) I-am raspuns calm luati-o pe ferdinand ca e mai simplu, si de acolo pe Tomis, Mamaia si Mircea cel Batrin…. Ce crezi ca mi-a raspuns cu naduf: aaaaaaaaa, constantean….
    Cred ca i-am stricat planurile de jumulire a unui “turist” care, dupa marimea bagajelor, “promitea”…… :)))

Leave a Reply

%d bloggers like this: