Secuii kosovari şi românii relaxaţi

Când vă spun eu că fără voi, cititorii, blogul ăsta n-ar fi la fel, ştiu eu ce spun. Azi noapte nici nu apucasem bine să telegrafiez postul despre marea Albanie şi am primit un link interesant de la un vechi prieten (mulţam Karakas).

Este vorba despre un articol din International Herald Tribune, ziar cu pretenţii şi firmă cu neon. Luat, citit. Articolul, în consacratul stil parşiv obiectiv, ne spune ceva deloc nou despre gărgăunii din Ţinutul colacilor chiurtoşi ( sic!). Până la faza cu “trauma Trianon” am zis ok, mănâncă şi nea jurnalistu’ un croissant. După aia s-a umflat pleoapa şi am trecut la o scanare de mare rezoluţie a textului cu pricina.

Previzibil, în articol, românii şi România sunt doar un fundal discret şi vag. Importanţi sunt secuii. Istoria lor. Aspiraţiile lor ( vorbă să fie ” ale lor” !). Expiraţiile lor. Autorul simte nevoia să citeze cuvintele marelui gânditor Ciaba Ferenţ, vicepreşedinte al treaba lui ce ( dar începe să devină şi treaba noastră). Şi în viziunea marelui om de gulaş şi spirit “Kosovo e un exemplu, unul foarte clar “. Şi mai departe dă-i şi combate-i, dă-i şi combate-i.

După ce s-a îmbuibat de spiritul şi viziunile marelui Ciaba, autorul a simţit nevoia de a se pătrune plenar de problemă aşa că apelează la alt conlocuitor nevaccinat la timp anti-rabie. Purcede, deci, la o convorbire plină de sensuri adânci cu Gazda. Aşa îl cheamă pe autonomistul lu’ pensulă. Aici vă dau citatul din articol ca să vă enervaţi şi voi.

“We have always respected the Romanian laws in our fight for autonomy, but if this does not have a good ending it may raise up other kinds of tensions,” Gazda said. “We have signals that the discontent can increase with conflicts.”

Clar, nu ? Eu zic că un şut în cur şi se detensionează găzdoiul. Dar procedăm gandhist- vorba lui Moshe- şi îl tratăm cu duhul blândeţii şi salivă. Ce s-o mai lungesc, luaţi şi citiţi articolul la adresa de mai sus.

Sătmăreanca îmi atrage şi ea atenţia asupra unor şlagăre pe aceleaşi versuri.

Acum bem o ţuică ( palinca e bună şi ea, dar se interpretează) şi cujetăm. Că secuilor nu le mai ajunge (ce?) am mai pricepe. De fapt pe secui îi interesează povestea cu autonomia cât mă interesează pe mine rezultatul meciului de popice dintre Uraganul Fârţăneşti şi Lambada Gurgăieni. Acolo e vorba de ceva mult mai simplu şi foarte neaoş, fără multe sz-uri în enunţ: de ciolan. Sau bilingv: csolan.

În cei aproape 19 ani de existenţă, udemericii lui Bela au prosperat binişor. Am  putea chiar spune extrem de bine din punct de vedere DNA ( şi ăsta nu e ADN englezesc). Autonomie, ne-autonomie, învăţământ în limba maternă şi alte asemenea zgomote au fost doar moneda falsă cu care şmecherii din UDMR şi-au cumpărat rotunjimea burdihanelor şi a conturilor. Evident că li se rupe de comunitatea lor şi de problematica acesteia.

Cam asta e povestea. Iar acum a venit un nou şeptel de fomişti care la rându-i îşi cere dreptul la polonic. Aşa ca vechile teme sunt numai bune de scos de la naftalină şi stropit cu puţină apă de Kosovo şi esenţă de balamuc şi de folosit spre săparea propriei canalizări care să ducă spre mult doritul polonic/ciolan.

Sigur, lucrurile nu se rezumă la atât. Iar în spate există şi mişcări mai complicate asupra cărora ar fi bine ca cei pe care-i plătim să vegheze. SRI, se aude ? Nu cu blogul ăsta aveţi voi treabă ci pe acolo, da ?

Concluzionând aş spune că nu e bine să ne apuce crize de funarism, dar nici o excesivă pasivitate nu face bine la metabolism şi integritatea rectului. Iar asta ar trebui să fie mai ales treaba autorităţilor române. Avem guvern, comitete şi comiţii parlamentare, preşedinte şi o gaşcă de pupincurişti sinecuraţi pe la tot felul de institute culturale, care ar face bine să îşi merite banii din care îşi rotunjesc cururile. Şi dincolo de hăhă-uri, pliante kitchoase, jacuzzi-uri cu damele şi ceaiuri sexoase cu pretenţii de cultură fiţoasă să se implice în acţiuni consistente de promovare a imaginii ţării şi intereselor acesteia. Şi să descoperim în IHT şi un articol despre drepturile românilor din Ungaria, de exemplu. Cu scurt popas de reculegere la Ip. De la ministrul de externe nu aştept nimic. Doar externarea din funcţie şi suplimentarea cu Litiu a dietei.

Şi va trebui bine să înţelegem că nu maghiarii sunt problema noastră. Ei ar trebui să fie modelul nostru.

Comments

0 thoughts on “Secuii kosovari şi românii relaxaţi

  1. Înclin să fiu, parţial, de acord cu domnul Csaba Ferencz. Kosovo va fi un exemplu, în curând, după ce va fi eliberat de către oastea pravoslavnică! Deocamdată, e o problemă de rezolvat…

  2. Pai vor si oamenii o bucata din placinta. Ce ei sunt mai prosti? Numai UDMRistii de frunte sa bage in sacose? Ce ei nu pot da din papagal? Uite ca pot.
    Sincer eu cred ca trebuie ajutati in obtinerea autonomiei, chiar o autonomie largita. Ar trebui ajutati sa isi construiasca administratie: presedinte/rege/imparat/conte sau cevor ei, parlament bicameral, politie, armata, guvern, ministrii, ministere pe scurt o hxper-birocratie locala dupa care inchise granitele si taiat bugetul de la Bucuresti, taiat gazul, taiat curentulm blocat orice ajutor din Ungaria. Eu sunt curios daca ar fi cea mai falimentara zona autonoma din lume intr-un an de zile… Nu de alta dar Harghita si Covasna nu sunt cele mai bogata judete din Romania si primesc o gramada de la centru. Plus ca dpre deosebire de Kosovo care avea o granita cu Albania HarCov ar avea grania tot cu Romania. Si sa vezi tu cand nu s-or mai putea duce unguroaicele la Mall si la Carfoure la Brasvo sau la McDonald ce tragedia o sa fie si cum se termina autonomia…
    Daca baietii aia din HarCov vor mai mult decat o bucata de ciolan sunt niste dobitoci. Sa le spuna cineva. La o adica ungurii din satele li sep rupe in paispe de autonomia politicienilor.
    @Vania: armata pravoslavnica nu s-a dus in primele 3 zile in Kosovo. Acu’ nu se va duce nici atat. Ba, mai mult, s-a declarat ca Serbia va face tot ce este posibil diplomatic pentru a nu se recunaste independeta Kosovo. “diplomatic” in context inseamna fara puscaose, fara grenade, samd. Ba, mai mult, in realitate, sarbii de la Belgrad s-au saturat de Kosovo. Si intre Kosovo si inflatie mica vor alege inflatia mica. La o adica Kosovo nu e fratele lui tac’su si vorba aia frate frate dar branza ii pe bani.

  3. Spui foarte bine că li se rupe de comunitate. La noi, cel puţin, au dat cele mai mari tunuri, iar DNA este pentru ei un fel de ADN. Le dă viaţă, în loc să le rupă picioarele. Însă comunitatea lor, chiar dacă realizează proporţiile jafului, merge încolonată la vot. Aşa s-a ajuns ca minoritarii să dicteze în zone în care reprezintă un procent de 30-40 % din populaţie.
    Marko a făcut urât inclusiv la forurile europene când DNA a încercat să ia pe făraş, timid ce-i drept, gaşca de la Satu Mare. Puterea economică este în mâinile lor, iar cu sprijinul Bisericii îşi asigură spatele în faţa populaţiei de etnie. Statul Ungar sponsorizează Biserica reformată a lui Tokes să cumpere terenuri în zonă, iar între timp Episcopia romano-catolică a devenit cel mai mare magnat imobiliar din Satu Mare, cu zeci de proprietăţi semnificative retrocedate, cu construcţii de patrimoniu dărâmate pentru a înălţa birouri şi apartamente etc. Unde mai pui că firmele din Ungaria au acaparat aproape tot ce înseamnă construcţii de drumuri şi poduri, atât la noi cât şi în alte judeţe din zonă. Ar fi multe de spus. Dacă noi vorbim incităm, dar ei tac şi fac…

    Merci pt. menţionare. Cu ocazia asta te adaug la colecţia de linkuri 🙂

  4. Toate bune cum le zici. Dar cum le blochezi ajutorul din Ungaria ? Şi de ce ?
    Revin, nu acolo e problema. Şi nu despre ei vorbeam eu, ci despre noi. Dar ai dreptate, ungurilor li se rupe de prostiile astea.
    În fine, Vania zice altceva. Evident, nu-l cunoşti:) Dar ai vreme. Şi încă ceva. Nu fi sigur că toţi judecă maţologic, ca noi.

  5. Prietene, mi se pare că lucrurile au o cu totul altă miză în această erecţie regionalistă, care a cuprins Europa. Sunt destui, lideri formali sau informali, oameni cu influenţă şi cu resurse imense, care au deja doi adversari în calea ambiţiilor lor: statele naţionale şi Uniunea Europeană. Ei au început să lucreze pentru subminarea concomitentă a celor două structuri, iar instrumentul lor predilect este “regionalizarea”.
    Ideea ar fi aceea a recompunerii Europei, după destrămarea statelor naţionale şi a Uniunii Europene, şi revenirea la o situaţie nu cu mult diferită de aceea de dinaintea primului Război Mondial. Fantoma Imperiului Austro-Ungar ne bântuie şi acum. Iar Ungaria este una dintre naţiunile care mizează clar pe destrămarea UE.
    Aşa încât dincolo de lupta pentru accesul la resurse publice între liderii maghiari şi cei secui de la noi, reală şi cât se poate de crâncenă, se află interesele celor care doresc reîntoarcerea la Imperiu.
    Un soi de Kosovo în România ajută, cu atât mai mult cu cât acolo unde nu sunt dispuşi compact şi nu au o pondere semnificativă maghiarii nu pun probleme, fiind la fel de ocupaţi ca şi românii cu supravieţuirea, cu făcutul banilor şi cu plecatul prin cele căpşunării, care mai ungureşti, care mai spanioleşti sau englezeşti.
    Din păcate imbecilitatea unor politicieni, la scară europeană, guguştiucii noştri nefiind excepţia, face să asistăm la o supralicitarea a regionalizării, ca panaceu pentru toate problemele de dezvoltare. Din păcate, prin regionalizare nu facem decât să adăugăm o verigă administrativă în plus, şi un nou motiv de lupte pentru bani şi pentru putere.
    Iar în acest cazan al dracilor şi-a vârât coada şi tartorele cel mare, SUA, care nu are chef să se lupte concomitent cu două mari puteri economice, UE şi China. Şi cum China este mai importantă, cea mai bună strategie pentru a-i contracara pe europeni este aceea de a-i ţine ocupaţi, mai cu un Kosovo, mai cu o Irlandă de Nord(cam câţi bani americani au alimentat terorismul IRA?) mai cu nişte “băşti” cu explozie întârziată, mai cu un Ţinut al Secuilor, mai cu nişte macedoneni de toată jena…
    Ocupaţi cu moştenirea lui Dubya, americanii s-ar putea trezi că au de gestionat un nou viespar în Europa, fără să dispună de mijloacele necesare pentru asta. Şi uite aşa se redescoperă virtuţile marii lor prietenii cu ruşii, care au o lungă tradiţie a “salvării” Europei.
    La ce dracu s-or mai ciondăni ruşii pe scutul anti-rachetă, când americanii şi prostia multor europeni le oferă pe tavă un nou imperiu? Oferta asta merită un radar şi zece rachete ofticoase!

  6. @ Satmareanca
    N-ai de ce mulţumi, Crina. Era la topic aşa că trebuia. La blogroll mă aveai tu… dar merci. Ne blogţepenim si aici.
    Eu tot zic, problema suntem noi.

  7. @ Pendulul
    Dacă ar gândi toţi ca şi tine mâine aş fi minoritară cu acte în regulă în ţara mea, cu autonomia lor cu tot. O să emigrez în Ţara Oaşului ori a Maramureşului 🙂

    @ Mordechai
    Nu am ajuns la faza cu noi. Sigur că noi suntem problema. Pentru că ni se rupe şi nu facem nimic ca să stopăm din faşă ieşirile de acest gen. Ai noştri politicieni îşi urmăresc şi ei, ca şi ai lor, interesele economice. Totul se reduce la ciolan. Dar ai zis tu, nu mai repet 🙂

  8. @ Constantin Gheorghe

    Absolut de acord. De asta şi precizam că:
    “Sigur, lucrurile nu se rezumă la atât. Iar în spate există şi mişcări mai complicate asupra cărora ar fi bine ca cei pe care-i plătim să vegheze.”
    Este drept că Europa a devenit subsolul în care se experimentează tot felul de noi concepte care de care mai curioase şi mai trăznite. Se evocă perspectiva s(t)atului global, dar în acelaşi timp se lucrează temeinic la sfărâmarea statelor existente în felii potrivite digestiei rapide.
    Dicuţia e extrem de lungă şi merită purtată. Scopul postului meu era acela de a atrage atenţia asupra indolenţei – pot să-i zic şi de-a dreptul nesimţire- ” autorităţilor noastre. Cheia era în ultimul alineat. Dar puteam scrie mai bine, nu pe nedormeală.

  9. Prietene, eu cred că dacă ar fi vorba doar de indolenţă, încă am mai avea o şansă. Dar este ceva mult mai grav: ne lipseşte conştiinţa naţională. Îmi pare rău că sunt obligat să ajung la concluzia asta. Nu sunt naţionalist, nu pentru că ar fi ceva blamabil în asta. Departe de mine gândul. Deşi cred că viitorul României depinde esenţial de succesul construcţiei europene, sunt convins că statul naţional este cadrul cel mai potrivit pentru existenţa democraţiei, care, în varianta sa modernă, este produsul său.
    Conştiinţă naţională au cei care au o identitate naţională şi conştientizează acest lucru. Noi nu am construit încă această identitate naţională. România Mare a fost doar premiza acestei construcţii. Şi în perioada interbelică, şi în comunism, procesul de construcţie a identităţii naţionale a fost superficial, declamativ şi prin excesele retorice, neconvingător.
    După 1989 a început contrariul acestui proces: deconstrucţia identitară, din motive dintre cele mai diverse şi mai bizare, rezumate în “Jos comunismul!”
    Acum, ca membri ai UE, ni s-a pus în faţă o oglindă şi o întrebare: de ce ziceţi voi că sunteţi români?
    Ei bine, nu putem răspunde la întrebarea asta. Nu ştim de ce suntem români! Şi atunci, cum vrei să ne intereseze şi să ne pese de gugumăniile “secuilor”?
    Cum vom construi o nouă conştiinţă naţională? Sincer să fiu, acum nu mă duce capul să-mi imaginez. Oricum va fi o lungă şi deloc simplă construcţie imagistică, în care primul lucru care trebuie făcut este identificarea elementelor de bază şi a sistemului de valori ataşat ei.

  10. Iar vă dau dreptate şi devenim suspecţi:)
    Aia cu “Jos comunismul” bună şi ea şi necesară. Dar de râs e cine-o strigă. Mă rog, asta-i altă sţevie-n altă ciorbă.
    Problema noastră nici nu e că nu am avea o identitate naţională, ci că asta pe care o avem pute.
    Despre lipsa unui sistem de valori sau precaritatea a ceea ce ţine loc de sistem de valori am tot vorbit, în diverse ocazii.
    Până la urmă, înainte de a ne reclama o identitate ca naţie, trebuie să ne-o recâştigăm ca indivizi. Iar asta presupune gestul complicat şi incomod al ieşirii din turmă.

  11. @ConstantinGheorghe: suntem romani pentru ca la nunti si petreceri cantam Noi suntem romani! si ni se primmbla limba in gura daca icercam sa cantam: Talpra magyar, hí a haza ! Itt az idõ, most vagy soha ! Rabok legyünk, vagy szabadok ?
    De aia. Pentru ca e mai simplu sa cantam Noi suntem romani decat clingoniana de mai sus. Pe scurt suntem romani de lene!
    noi suntem romani!noi suntem romani!noi suntem romani!etc. noi suntem romani!samd. noi suntem romani!

  12. Da, Mordechai, dar unde e mai bine decât în turmă? Şi cu autonomia personală e cam complicat, pentru ea e nevoie de spirit critic şi de asumarea unor riscuri şi responsabilităţi. Noi citam din Descartea ce ne plăcea: “Gândesc, deci exist!” Partea asta cu: “Mă îndoiesc, deci gândesc!” nu făcea bine la sănătatea puterii. Iar acum noi şi când ne îndoim, tot nu gândim, că nu ne iese nimic la afacerea asta!

  13. Asta spuneam şi eu. Nicăieri nu e mai bine decât cu nasul înfipt în curul oiţei din faţă. Cartezianismu se reformulează după cum urmează:
    Mă îndoi, deci rezist !

  14. Citesc cu uimire si o placere chiar mai mare “discutia” unor oameni de spirt sclipitori.Informatie deosebita ,dar mai ales intuitii deosebite pe un fundal de tristete ce-l simt la fel,dar de aici de unde rasarea soarele lui Paunescu…

  15. Multa lume se intreaba cum de s-a nascut in mintea unor iredentisti notorii din Ardeal o unitate teritorial-administrativa cu denumirea „Tinutul Secuiesc”, ceva care nu a existat niciodata! Ei bine, iata un scurt „preludiu” extras din subteranele ideologiei staliniste, aflat in perioada interbelica, in plina expansiune.

    Socotit moment de rascruce pentru comunisti, Congresul al V-lea al PCR s-a desfăşurat la Moscova, pentru ca in Romania nu putea exista legal ca partid, avand in vedere ideologia sa fatis antinationala. Atunci s-a nascut pentru prima data teza stalinista conform careia: „Romania este un stat imperialist” si ca atare, nationalitatile conlocuitoare au dreptul la autonomie si autodeterminare „pana la despartire” (evident, trimiterile erau cu adresa directa la provinciile romanesti Transilvania, Basarabia, Tinutul Hertei si Bucovinei si Dobrogea).

    Pentru presa de atunci nu era nimic surprinzător in aceasta Rezolutie, adoptata de Congresul al V-lea al comunistilor romani, deoarece marea majoritate a membrilor sai, atatia cati erau, dar mai ales a conducerii sale, era formata din alogeni. Amanunte interesante oferea cunoscutul ziar „Universul”. Astfel:

    – Intre participantii cu rang de delegati la Congresul al V-lea al PCR nu erau decat vreo doi-trei romani, restul fiind de alte nationalitati, in special evrei, unguri, bulgari;

    – Rezolutia s-a adoptat sub presiunea exercitata de Internationala C omunista (care in 1917 adoptase un Document asemanator), urmarind dezmembrarea statelor europene, in vederea deschiderii drumului spre Europa a „Revolutiei comuniste mondiale”.

    – La momentul adoptarii acestei Rezolutii antiromanesti, secretar al Internationalei Comuniste era Bella Kuhn, fostul lider al bolsevicilor unguri, fost sef al Guvernului ungar, dupa proclamarea „Republicii Sfaturilor”,

    – Pentru prima oara, dincolo de hotarele URSS, s-a infiintat, la Budapesta, un stat bolsevic, condus de un guvern care instaurase oficial „dictatura proletariatului”.

    Din fericire pentru Europa, viata „Republicii Sfaturilor” de la Budapesta, condusa de Bella Kuhn, secondat de vice-comisarul insarcinat cu revolutia culturala a maghiarilor, filosoful extremist Georg Lukacs, fost de scurta durata.

    Intrand in Razboi, alaturi de Tarile Antantei, si raspunzand numeroaselor provocari ale comunistilor unguri, la adresa suveranitatii si independentei tarii, Ostirea Romana a aparat Ardealul, intrat in razboi si ocupand o mare parte a Ungariei, inclusiv Budapesta. Astfel, s-a pus capat, in 1919, existentei statului bolsevic in Ungaria. Intreaga Europa a salutat atunci actul de curaj si responsabilitate al Regelui Ferdinand si al Guvernului Roman, care a stavilit pentru un sfert de veac raspandirea comunismului in Europa!

    Daca la vremea respectiva, mai ales I.V.Stalin n-a putut ierta Romaniei interventia sa, care a insemnat lichidarea primei puteri comuniste, instaurate intr-un stat aflat dincolo de granitele URSS, pentru romani este de inteles. Dar ni se pare o atitudine impotriva realitatilor politice europene sa continui demersurile de sorginte stalinista, de „autonomie si autodeterminare, inclusiv teritoriala”!

    Cu atat mai mult cand ele sunt sustinute de o persoana politica privata, cum este episcopul Tokes Laszlo, aflat acum in postura de parlamentar european. Sa nu fi aflat consilierii Presedintelui Basescu (vreo doi chiar cu pretentii de mari istorici) ca Rezolutia Congresului al V-lea al PCR a fost, este si va fi ridicola si caduca, chiar si imbalsamata in poleiala portocalie de Tinut Secuiesc?

Leave a Reply

%d bloggers like this: