Omul statistic

foto by wawaron@deviantart

Tot mai des sunt anunţat că mă pot odihni. Că nu mai trebuie să gândesc. Că o fac alţii pentru mine. Mă pot relaxa. Îmi pot umple farfuria cu porţii consistente de divertisment ieftin, mă pot MTV-iza în voie, pot îngurgita porţii enorme de reality-show. Pot face cam orice, făra a mai avea obligaţia de a gandi. E chiar contraindicat. Sunt altii. Mulţi alţii care sunt gata să o facă pentru mine. Care au făcut-o deja. Eu trebuie doar să mă aşez cuminte în celula mea urbana, în segmentul meu demografic: vârstă, sex, educaţie, venituri…

Fast -food, fast love, fast – think. Totul e acolo în raft. Gata preparat. Cu E-uri în limita admisă. Gata preparat. Gata digerat. În scurt timp ar putea fi disponibil şi gata defecat. Simplificat.
Tot mai des aflu că sunt altii care gandesc pentru mine. Eu nu trebuie să mai gândesc. Eu nici nu mai exist. Eu sunt doar un element de statistică. Un segment demografic. Sunt 59% urban şi 41% rural. 51% femeie şi 49% barbat ( statistica asta mă îngrijorează intim). Am studii elementare în proportie de 19%, medii 42%, superioare 27%… Îmi fac cumparaturile de la supermarket, navighez pe internet, consum televiziune şi mă preocupă soarta Elodiei în varii procente. Am o speranta de viaţă scăzută. Şi nicio speranţă.
Gândesc alţii pentru mine. Există ONG-uri care se indignează pentru mine. Opiniile mele sunt pregătite şi ambalate în condiţii de perfectă igienă. În problema CNSAS, a câinilor fără stăpân, a poliţiei animalelor, a votului uninominal… Deja sunt alţii care au gândit pentru mine. Mi-au formulat alţii gandurile. Le-au aşezat în petiţii, pe care am doar obligaţia de a le semna. Pe bannere, pancarte, pagini de ziar. E inutil să gândesc cu mintea mea. E chiar contraindicat. Societatea nu aşteaptă asta de la mine. Sunt doar o serie. Un număr.
Tot mai des aflu că sunt alţii care gândesc pentru mine. Care ştiu ce e cel mai bine pentru mine. Care îmi pot simplifica viata. Eu nu trebuie să gândesc. Trebuie doar sa iau o pancartă în mana şi să ma aşez cuminte în mulţime. Să semnez o petiţie. Să pun o ştampilă pe un buletin de vot. Să apăs butoanele telecomenzii. Să consum. Să fiu, tăcut, una din cifrele statistice aşezate după virgula. Iar asta mă poate face socialmente acceptabil. Nu e nevoie de dubitaţii, interogaţii…
Tot mai des, din ce în ce mai des, realizez cât de mulţi sunt cei care gândesc pentru mine. Politicieni, oengişti, analişti, ziarişti, microbişti… Sunt atât de multe cauze… şi pentru toate cineva a gândit deja în locul meu. Cineva a construit deja o opinie. Pe care a tipărit-o pe un banner, pe o petiţie, într-o lege… Reprezentându-mă. Democratic şi statistic.
În numele meu se poartă razboaie. S-au dus cruciade în numele meu. Eretici au fost arşi pe rug. Milioane au fost trimise la moarte. Toate în numele meu. Pentru ca aşa gândeam eu. Fără ca măcar să-mi dau seama. O făceau alţii pentru mine. În numele meu.
Uneori descopăr că pot gândi cu mintea mea. Şi atunci încep să pun întrebări nelalocul lor. Să găsesc răspunsuri şi mai nelalocul lor. Să realizez că e hilar ca un absolvent de Ştefan Gheorghiu să pozeze în Savonarola, demascator al turnătorilor la securitate. Atunci mă întorc spre cei care spun că mă conduc, care gândesc pentru mine. Şi se nasc noi şi noi întrebari. Care nu ar trebui să existe. Iar simplul fapt că încep să îmi pun şi să pun aceste întrebări, mă face să devin tot mai puţin acceptabil social. Să mă încadrez tot mai puţin în segmentul demografic în care mi se pregătise, comod şi lipsit de griji, culcuş. Şi atunci se năpustesc spre mine hoardele segmentate demografic corect. Care vor să mă aducă înapoi, pe calea cea bună. Şi ele ştiu exact ce să îmi spună şi cum să mă pedepsească. Pentru că  a existat, există şi va exista întotdeauna cineva care să găndească pentru ele.

P.S. Textul e ceva mai vechi, dar am găsit că e oportun.

Comments

0 thoughts on “Omul statistic

  1. Extraordinar text si dramatic de adevarat
    Imi aduce aminte de o discutie a mea cu un prieten medic, pe care il acuzam ca priveste pacientii statistic, in loc sa vada ca pt fiecare boala lui este ceva pesonal, unic si catastrofal. Dar raspunsul amicului meu a venit senin, din creierul spalat bine si dezinfectat: hai, mai, maria, ca oamenii nu mor din asta, ca ii tratezi statistic!

  2. Bine scris. Viata in musuroiul de furnici. Sistemul care te subjuga. Ramii doar cu visul luminii de la capatul tunelului. Si bucuria ca inca nu primesti factura pe aerul inspirat, desi te costa.

    Da, sunt un numar, sau mai bine zis o colectie de numere: SIN, numar telefon, numar masina, numar dosar. Am chiar si un profil virtual, si culmea, parca sunt mai bine inteles si cunoscut in acest realm.

    Ceva este extras cu forta din noi: umanitatea. Ni se cere practic sa functionam ca niste masini.

  3. Sa adaug la lista ta. Ce detest eu este ca mi se spune care sunt stirile cele mai importante. De exemplu, mi se prezinta la Top News ca unul din concurentii American Idol a uitat textul in timp ce cinta. What the f…? Si e stire semnata Associated Press. Asta e manipulare, si spalare a creierului. Ca si stirea FT despre presupusa cerere de spaguire a unui inalt oficial din fostul guvern de catre EDF. De ce nu publica stirile astea dupa ce se judeca cazul si se dau verdictele? Nu, totul trebuie sa fie de senzatie, ca e adevarat sau nu, ce conteaza. Traim intr-o lume in care suntem bombardati cu tot felul de timpanii, si tot timpul trebuie sa te aperi. Ce sa mincam (azi e buna vitamina E , miine e buna vitamina A), cum sa ne imbracam, etc…Parca am fi copii mici.

  4. @ Constantin Gheorghe
    Am avut doar o vagă bănuială. De asta am dezgropat textul. Poate voi mai dezgropa şi altele. Noi doi oricum avem de croit cartea aia.

    @ Maria Barbu
    Ei, eşti tu generoasă. Nu ştiu dacă e extraordinar. Dar l-am găsit oportun. Îţi spun şi eu una. Citeam acum nişte ani jurnalul unui oarecare medic austriac, de la finele secolului XVIII. Între notele sale menţiona că într-o anume iarna, doar doi dintre pacienţii săi decedaseră. Unul pe nume Wilfried şi nu mai ştiu cum. Celălalt un oarecare Wolfgang Amadeues M.-muzicant.

    @ Karakas
    Comentariul tău se adaugă perfect la text. Sigur că inclusiv ştirile sunt selectate, filtrate şi ambalate de către cei care găndesc pentru noi, numerele.
    O statistică simpatică îmi spunea că, într-o viaţă normală, x % din timp mănânc, y% fac sex, z% dorm şi tot aşa. Mă întreb dacă rămăsese acolo loc şi de o mică zecimală. Timul în care mă revolt.

Leave a Reply

%d bloggers like this: