Nobel

Revedeam zilele acestea lista celor care au primit prestigiosul premiu de-a lungul anilor. Dacă în zona ştiinţelor nu-mi bag nasul, că nu mă pricep, în schimb privind lista laureaţilor din pajiştea literaturii mă apucă vagi mirări. De premiul Nobel pentru pace nu mai zic.

De bună vreme criteriul politic pare să fi devenit esenţial în acordarea premiului Nobel pentru literatură. Iar în ultimii ani tendinţa aceasta e tot mai vădită.  Nu mai e deloc deci de mirare dacă scriitori deloc extraordinari devin importanţi doar pentru bunul motiv că la CV li s-a adăugat menţiunea: laureat al premiului Nobel pentru literatură. Avem, altfel spus, de a face cu o simpatică inversare a legăturii de cauzalitate.

Dincolo de frustrarea pe care o resimţim ca români descoperind că niciun concetăţean nu a primit vreodată râvniţii lauri, o justificată miraretepoate cuprinde descoperind că  lista laureaţilor nu cuprinde nume ca: Borges, Cortazar, Durenmant, Dos Passos, de Montherlant, Tolstoi, Garcia Lorca, Fitzgerald, Kafka, Joyce, Rilke.

În acelaşi timp găsim acolo nume care nu spun mare lucru nici măcar celor cu buna deprindere a cititului, ci doar, poate, conaţionalilor acestora : Echegaray, Eucken, von Heidenstam, Pontoppidan, Pearl S. Buck etc.

Celor interesaţi le recomand interesanta antologie ” Nobel contra Nobel” a regretatului Laurenţiu Ulici.

De îndată ce un nume nou se înscrie pe lista laureaţilor, editurile se grăbesc să ni-l propună în volume legate cu banderole roşii, unde stă scris cu litere de o şchioapă: Laureat al premiului Nobel pentru literatură. Apoi noi năvălim să ne împopoţonăm bibliotecile cu ilustrul laureat. După care, pentru unii dintre noi, vine cazna cititului. Şi vremea ridicărilor din sprânceană. Şi, inevitabil, confruntarea propriilor criterii cu cele lunecoase ale Comitetului Nobel. Iar la final opţiunea între snobism şi admiterea “genialităţii evidente” a celui laureat şi vândut în volume cu banderolă roşie sau stuchitul în sân şi izolarea cărţii îm mahalaua bibliotecii.

Iar dacă acest lucru se întâmplă în cazul premiului Nobel … ce să mai spunem despre alte premii şi diplomuţe ?

Comments

0 thoughts on “Nobel

  1. La asta ne-ai prins!
    Daca in zona stiintelor zici ca nu intrii, cu toate ca economia si gheseftul se poate incadra la “arta in stiinta”, cand vine vorba de literatura observ ca in doua zile sunt doar doua comentarii…
    E cazul sa pun mana pe o carte!
    Poate asa peste citiva ani o sa recunosc romanul cu Nobelul!
    Ce recomanzi din lista laureatilor necuprinsi – din care culmea chiar recunosc cateva nume! ?
    A doua insiruire de nume seamana pentru mine a meniu intr-un restaurant romanesc, cu specific englezesc caruia ii cer snitzel vienez si imi aduce mancare mexicana! 🙂

  2. Nu mă încumet să fac recomandări. Dar ştiu că nu l-aş rata pe Kafka. Pe Borges. Dos Passos. Şi câte ar mai încăpea pe listă… Precum Laurenţiu Ulici, în volumul pomenit, l-aş adăuga şi pe Rebreanu. Dar şi pe Voiculescu ( Zahei orbul rămâne, după gustul meu, unul din romanele importante ale litaraturii române). De fapt… – vorba lui Bogza: ” Ca să fii om întreg atâtea sunt necesare”.

  3. “Dar ştiu că nu l-aş rata pe Kafka.”

    Da cum vreai dom`le sa-l premieze pe Kafka daca bietu om nu si-a publicat niciodata operele care l-au consacrat? Le-a gasit un pretenar de-ai lui in timp ce cotrobaia dupa ceva malai si rufaraie mai buna lasate in urma de decedatu` si s-o gandit ca ar face un bine pamantului daca ar da la tipar manuscrisele alea dezordonate. Oricum premiu` Nobel nu se acorda postum.
    Mai dam din gura fara sa stim despre ce e vorba…

Leave a Reply

%d bloggers like this: