Maine nu-i poimaine

Maine executa pesedeaua consiliu. Si anume national. Pelteaua se prepara dupa o reteta proprie a coanei Margareta ( continut de note, circulare, invitatii etc. in limita admisa).

Acuma trebuie sa fii pionier fruntas in colectarea de sticle si borcane ca sa nu iti dai seama ca adunarea de maine a pesedeilor va fi plina de veselie ca sifonul de bule. La ce sa ne asteptam? Noi nu ne asteptam la nimic. Suntem doar in cautare de noi motive de caterinca si suntem absolut convinsi ca, din punctul asta de vedere, maine nu vom fi dezamagiti.

Sigur, toata lumea asteapta maine revenirea lui Nastase in echipa de conducere, cu acelasi interes cu care asteapta pensionarii factura la intretinere. Daca aceasta se va si produce… doar mama dulceturilor poate sti. Putem doar presupune ca da. De fapt asta e o intamplare care nu convine nimanui. Pentru Nastase e prea putin ( muuuuult prea putin); pentru Geoana e prea mult; pentru Iliescu e prea tarziu; pentru Basescu e prea-prea; pentru Vanghelie e care este.

Una peste alta, am putea asista maine, dupa un recital de injuraturi si numere spectaculoase de imbranceli, pigmentate de voturi pozate cu telefonul, am putea asista, ziceam, la un glorios si chiuit “pupat toti piata endependenti”- ca-i cu specific national.

Trebuie sa fii turbat de patima, orb sau boc sa nu admiti ca Adrian Nastase e un politician valoros. Unul care poate fi extrem de util. Mai mult nu spunem, ca nu vrem sa uzurpam locul castigat cu greu de Mihnea. Sigur bombo Nastase are inca igrasie la dosare. Sigur perioada petrecuta in post, rugaciune si blogosfera nu l-a vindecat total de narcisism. Dar dincolo de cusururile sale, A.N. este un om cu carte. Un tip care poate sa iti placa sau displaca ( la noi cele doua stari alterneaza). Si mai ales un tip serios. Concluzie: un castig pentru PSD. Si cu asta basta ca nu ne-a sponsorizat tusa Tamara cu nimic.

Deci maine, ora vesela la PSD. Si tot maine, dincolo de imparteala de functii si fotografierea de voturi, pesedeaua isi va lamuri si niste procente pentru viitoarele alegeri. Daca vor fi multe sau putine… vom vedea. Tot asa cum vom vedea si daca e vorba de procente castigate ori pierdute.

Si pentru cei care vor si o analiza serioasa, desteapta si riguroasa, v-am facut rost si de asa ceva.

Later edit: Moshe imi atrage atentia ca sunt rautacios si partinitor. Deci subiectiv. Parca are dreptate. Asa ca adaug, spre o mai buna intelegere. Faptul ca in PSD exista lupta pentru putere, competitie… e un lucru de laudat. Asta inseamna ca organismul e viu. Ca nu exista un singur Zeus atotputernic. Ca nu exista candidat unic si solutie unica. Ca si in cazul nominalizarii candidatului la primaria capitale, PSD se afla in situatia speciala de a avea de unde alege ( lucru care nu se intampla in cazul altor partide).

Repet, lupta pentru putere, in interiorul unui partid, este un semn de sanatate. Si din aceasta lupta, competitie, partidul are doar de castigat. Atata vreme cat nu exista victime colaterale. Iar o lupta prea indelungata si prea dura, va avea intotdeauna si victime colaterale. In cazul dat, principala victima ar putea fi insusi partidul.

Si in timp ce in PSD se ascut topoarele, Basescu se intalneste cu Tadic si asteapta summit-ul. Adica primeste vant in panze si vizibilitate.

Comments

0 thoughts on “Maine nu-i poimaine

  1. Deci eu nu raspund la provocari insidioase. Moshe Gruber este un Genossen adevarat, din comunitate si pentru comunitate. Ce dosare? Care dosare? Cine are dosare? Plic sau cu sina?

Leave a Reply

%d bloggers like this: