Lumea cu lumea în cap

Hai că de mult n-am mai făcut de mult un buletin de ştiri tâmpite şi îmi era dor. Mai ales că pe aici duhneşte a campanie electorală pe bază de fasole de-ţi mută nasul.  Şi pe durata campaniei o să o las mai moale, că eu nu candidez nicăieri. Şi nici propagandă moka no fac.

Mai întâi poposim în Scoţia unde supuşii majestăţii sale se arată la fel de dedaţi gândirii ca nea Stere cu şahul.  Aici avem două bucăţi Garcea, sau McGarchins, cum s-o chema pe acolo. Cei doi sticleţi au hotărât să pună sub acuzare un puşti suferind de sindromul Down ( adică mongoloizi cu perspicacitate relativă ) pentru…. abuz rasial.  Bietul carfot biped nu-şi poate lega singur şireturile de la pantofi şi  crede că pompa de desfundat chiuveta e ta’ su, dar e acuzat de vitejii McGarcea pentru rasism. Asta e faină ! O logică există, sunt de acord. Pentru că doar cretinii pot fi rasişti. Până aici suntem de acord. Iar în acest caz cei doi poliţişti devin clar suspecţi de rasism. Citiţi şi voi, să vedeţi cine l-a bătut pe Kunta Kinte şi cine era marele conspirator din spatele KKK.

După asta trecem  balta în hamburgărie de unde ne vine lumina pe ţeavă mai ceva ca aia de la răsărit de odinioară. De aici aflăm că amprentele digitale nu sunt date personale.  I-auziţi:

SECRETARY CHERTOFF: Well, first of all, a fingerprint is hardly personal data because you leave it on glasses and silverware and articles all over the world, they’re like footprints. They’re not particularly private.

Păi ce basca lu’ nea Stere ! Are dreptate omul. Nea Chertoffule, că te văd aşa isteţ, da’ dacă mă cac la wc-ul public se cheamă tot aşa că nu e privat, nu ? Ok, atunci ia tu rahatu’ să-l bagi la baxa de date. Dar întâi răsfoieşte-l personal şi dacă se lipesc paginile, udă degeţelul că merge aşa.

Ne întoarcem la Londra. Unde unii au  scos o cameră de supraveghere care “vede” prin haine şi chiar prin ziduri. Cum vede nu ştiu. Dar una de aia vreau şi eu. Iar dacă vor să mă filmeze cu ea, liber taică, da’ mai bine să îmi tragă o cântare că mă pot despuia şi singur.  Că altfel camera cică n-ar putea dezvălui mari detalii anatomice. Ei, acum, ei sunt englezi, la ei n-or fi mari, da’  la noi mai întâi că nu sunt detalii şi apoi … chiar sunt mari. Pe probă !

Şi de final la vale, acolo unde ăia umblă cu ţeasta în jos ( ce mişto am evitat cacofonia ). În Australia. Dar pe asta nu v-o mai povestesc eu, o citiţi voi. Şi pe urmă înjuraţi la liber că se impune.

Şi încă una ca să aveţi de ce verifica şi voi cum mai staţi cu frigiderul. Ajunge pentru azi că uite aşa dai în fandacsie, şi din fandacsie în…

Comments

0 thoughts on “Lumea cu lumea în cap

  1. Urma piciorului. Poţi traduce şi aşa. Dar am înţeles ce spui.
    Am citit- mulţumesc de link, ca de obicei. Maliţa nu-i fitecine. Dar sigur se vor găsi unii să-l găsească fost comunist etc.
    Despre carte lui Maliţa vom mai vorbi noi.

  2. De Malita am auzit prima oara cand aveam vreo 16 ani. Mi-a pus tata o carte in mana; carte de care nu aveam nici un chef in ziua aceea.
    Era “Diplomatia” lui Mircea Malita. Am rasfoit-o . Incet , incet , m-a captivat.
    Am primit “cei sapte ani de acasa” de la “Diplomatia” lui Malita; eram la varsta adolescentei.

    Fost (sau inca este) comunist…da, dar…
    ” Lipim cu usurinta etichete. Si cu usurinta le purtam. Oranduindu-ne firea si faptele dupa aceste etichete. ” Un citat dintr-un text pe care l-am citit chiar aseara pe blogul Mizantropului: Oameni si carti (26.01.2008)

    http://danieloctavian.weblog.ro/2008-01-26/271116/Oameni-si-carti.html

  3. Lasă emoticonul, că n-are nimic.
    Citatul pomenit de tine îmi e foarte bine cunoscut:)))
    Şi ai mare dreptate cu Maliţa. Eu m-aş opri la ceva mai recent: Zece mii de culturi, o singură civilizaţie.
    Dar, deh, Maliţa nu e aşa de seducător ca o anume “universitară” blondă :)))) Poate doar pentru noi cei caream apucat să-l şi citim cândva.O, tempora…

  4. mordechai draga, e de 10 ani cartea aia de care ziceai.dar e mai noua decat “aurul cenusiu”.am gasit acu vreun an si ceva “zidul si iedera” dar inca nu reusit sa o citesc, spre rusinea-mi.iar cei ce mai vorbesc laudativ azi de astfel de dinozauri din epoca de trista amintire se numesc criptocomunisti nu?si sunt demni de tot dispretul.sau vorbesc prostii, ca de obicei?sa traiesti bine!

  5. Da, cred că are cel puţin zece ani cartea. Aşa este.
    Da, dom’le, asta e. Sunt cripto-comunist. Ce să fac ? Da’ sunt sigur că o să găsiţi unii mai puţini cript-comunişti şi care nici n-au năravul lecturii. O să trăiesc după cum merit.

Leave a Reply

%d bloggers like this: