Leapşa trackbackuită

Mihnea, ne transmite o leapşă. Care nu-i leapşă e trackback. Tracback… sună a bilă de biliard lovind altă bilă. Asta era. Gata. M-am prins. Întrebarea lui Mihnea, patron de Codex, e simplă:

Cum a influenţat blogosfera românească politicul în ultimele luni ?

Doar nu aţi luat-o de bună că e simplă. Aici răspunsul poate fi foarte elaborat, complicat sau repezit iute, în dulcea limbă caterincă. Şi cum ne ştiţi… parcă spre cea din urmă cale aş trage mai tare. N-o fac. Pentru a răspunde am să despic răspunsul în două:

– mai întâi descoperim (cu mimată surprindere şi deloc mimată enervare) că printre bloggeri s-au vârât şi mulţi politicieni. Unii dintre ei ( foaaarte puţini) răspunzând unui impuls lăuntric, care ar putea fi suspectat de sinceritate. Alţii din nevoia de imagine. Şi de băgare în seamă.

Cele mai multe din aceste bloguri sunt plicticoase, rău scrise şi perfect inutile. Gândite ca instrumente de PR îşi trădează menirea şi devin doar jalnice înşiruiri de plicticoase dări de seamă şi panseuri gâtuite. Dar nu asta era întrebarea.

Deci, rămânând la întrebare, cred că există un exemplu notabil de blog care a influenţat puternic politicul – aşa cum spune Mihnea. Iar acesta e blogul lui Adrian Năstase. Ne place sau nu ne place. După debarcarea din 2005, Năstase s-a trezit lipsit de tribună. Practic, după demisia de la preşedinţia Camerei Deputaţilor, o bună perioadă, acesta a avut de suportat un veritabil boicot mediatic. Singurele referiri la el aveau legătură cu DNA şi mult mediatizatul Dosar Zambaccian. Căile de comunicare i-au fost închise.

Cu excepţia editorialelor din Jurnalul Naţional, practic, a fost lipsit de posibilitatea de exprimare. Nu stăm să judecăm acum căile şi  raţiunile pentru care se ajunsese aici.

Ei, bine, este convingerea mea că blogul i-a oferit o tribună. O portavoce. Şi încă una nesperat de puternică. Iar pentru asta are a aduce mulţumiri celor care i-au pus blogul în braţe ( Jeg şi Ciutacu, dacă nu greşesc, sper că nu).

Mai departe, felul în care a ştiut să folosească acest blog ţine exclusiv de abilitatea şi inteligenţa sa. Şi cu certitudine a ştiut cum să-l folosească. În scurta vreme blogul respectiv a devenit citat- deci citabil- şi ca atare şi stăpânul său. Iar turul de forţă din preajmă Consiliului Naţional PSD, solidarizarea unor bloggeri cu el, la acea vreme, au fost, cred eu punctul culminant. Misiune îndeplinită.

Ce s-a întâmplat de atunci încoace ? Blogul a devenit mai astenic, mai prudent şi mai (spun eu) neinteresant.

Dar acesta e un exemplu semnificativ de blog care a influenţat politicul. Altele de aceeaşi anvergură nu cunosc. Am mai putea nota blogul Elenei Udrea. Care- tot aşa- ne place ori ba, a reuşit să urnească echipele de ştiri în câteva rânduri. Şi să facă ceva zarvă.

– ajung la partea a doua a răspunsului. În ce măsură bloggerii neîncartiruiţi politic ( cel puţin făţiş) au influenţat politicul ? Cred că în foarte mică măsură. Aş fi spus în nicio măsură, dar îmi vine în minte curentul de simpatie stârnit printre mulţi bloggeri de doctorul Oprescu.

Nu am cum să omit nici reacţia bloggerilor la trăznăile scoase pe gură de mezina preşedintelui. A infulenţat această reacţie politicul ? Cred că nu.

Exemplele pot continua. Mihnea ne furnizează şi el câteva. Sigur, au existat şi vor exista reacţii ale blogosferei la întâmplările din campingul politichiei. Dar dacă au influenţat aceste reacţii politicul ? Cred că nu. Iar dacă da… nu se vede.

Iar, până la urmă, cred că cel mai bine ar putea răspunde acestei întrebări chiar politicienii. I-a influenţat în vreun fel ? Nu-i vom întreba. Pentru că ştim ce răspuns vom primi. Ce politician şi-ar putea îngădui să spună că nu ţine seama de vox populi. Iar în cazul de faţă, vox populi nu suntem noi, bloggerii cu bunele şi relele noastre, cu simpatiile şi umorile noastre, ci voi, cititorii şi comentatorii noştri.

P.S. Şi în blogrollul meu există doi oameni cu treabă în politică. Al Corinei Creţu şi al lui Dan Mihalache. Prieteni la care ţin din motive care n-au treabă cu politica. Al lui Dan sigur nu a influenţat nimic, din inactivitate. Al Corinei la fel, nu ştiu cât şi ce a urnit, dar e un loc prietenos, în care te simţi binevenit.

Comments

0 thoughts on “Leapşa trackbackuită

  1. Vazut, votat p-acolo . Zic ca virtualul nu influenteaza cu absolut nimic : consumatori putini, pareri deja formate, incrancenari inutile. Am ras mereu cand am citit pe bloguri texte gen ” Parerea ta conteaza”.

  2. Cât de cât influenţează. Dacă nu schimbă opţiuni, măcar le accentuează. Io una mă declar influenţată sau manipulată (?) 😛 la faza cu Oprescu, care îmi era destul de antipatic până nu demult 😉

  3. mda.
    io unu nu pot sa uit asa usor cenzura de pe blogul lui Bombo. cenzura care, sa fie clar, nu era cauzata de ambalaj (cum ar fi limbaj porcos, de exemplu), ci de continut (intrebari suparatoare, citate care deranjeaza etc).

    sigur, e dreptul lui sa-si cenzureze blogul, si sa lase in proportie de 80-90% numa laudatori.

    dar, ca politician, modul asta de a conduce blogul imi aminteste suparator de mult de arestearea unora care au facut prostia sa scrie de naspa pe net despre Mult Iubitul si Stimatul, Cel Mai Iubit Prim Ministru al Poporului Roman.

    ce m-a surprins la blogul lui Nutzi e numarul imens de comentarii. si cand spun “imens”, asta inseamna peste 1000!!!! la un post. ma ce naiba, are chiar asa de multi fani????

  4. Nu cred ca politicul are de ce sa fie influentat de blogofelia din blogosfera care da cu presupusul despre politica. Nici nu cred ca si-ar putea propune asa ceva. Cu siguranta insa ca i-a influentat pe politicienii bloggeri autentici, care mai si citesc comentariile de pe blogul lor sau chiar se mai uita pe blogurile altora. Influenta e insa doar una indirecta si rezulta din simplul contact direct cu parerile unora din public, ceea ce altfel le-ar fi fost inaccesibil.

    Cred ca oricum influenta blogosferei se limiteaza la bloggerii insisi, care se citesc intre ei. E ca un fel de mers in parc al pensionarilor care mai schimba o vorba pe banca, rumega stirile din presa, mai plimba zvonurile si barfesc intre ei. Unii au verb si nerv, ca Mordechai, altii sunt mai nesarati, ca mine, dar in final incercam cu totii sa fim oameni cumsecade.

  5. Prietene, astfel de sondaje sunt, din punctul meu de vedere, irelevante. Reţelele sociale pe Net au o istorie mult prea scurtă pentru a ne permite judecăţi de valoare. În general, politicieni precum Adrian Năstase au folosit blogul pentru a-şi putea trece mesajul într-un spaţiu public dominat de adversarii lui şi extrem de ostil. Acum, că are o tribună, blogul, aşa cum extrem de corect observi, şi-a pierdut din atractivitate, tocmai pentru că Năstase are acum şi alte mijloace de exprimare.
    Mult mai important ar fi spunem de ce oameni ca noi ţin un blog. Sincer, nu am ţinut nicioadată un jurnal. Adesea regret; de la o vârstă amintirile se şterg, sau se estompează. Scriu pe blog ca şi când aş scrie pentru un ziar. Nu sunt dispus să invit multă lume în viaţa mea privată. dar pentru mine blogul este un soi de jurnalism alternativ, unde poţi demonta minciuni, manipulări sau poţi prezenta şi opinii alternative.
    Sigur că suntem foarte subiectivi, dar asta e natura umană.
    Nu ştiu dacă influenţăm acum politicul, dar în timp impactul va fi foarte mare. felul în care şi-a finanţat Obama campania şi şi-a mobilizat susţinătorii este deja obiect de studiu.

  6. in general, blogurile politicienilor sunt la fel de neinteresante ca si ei.
    blogul lui AN isi reprezinta intru totul proprietarul: superficial, plin de frustrari, cenzura, lipsa de respect fata de vizitatori, teme subtiri. incoerenta, disperare, polite.
    concluzia mea in urma unei cercetari atente a locului cu pricina :”n-ai cu cine. geaba te agiti, ca asta pe limba lui piere”.
    blogul lu nutzi e de fapt un forum. nutzi e retarda . comentatorii fideli, la fel. te poti distra copios intr-o duminica dupa-amiaza citind posturile si cele 1500 de comentarii aferente fiecarui post (daca n-ai totusi ceva mai bun de facut).
    blogul Corinei e ceva special. e un loc prietenos (dupa cum bine spuneai). descoperi un politician constiincios. si un blogger atent care isi respecta vizitatorii si accepta cu mintea deschisa toate opiniile.

  7. Eu am observat că foarte multe comentarii (cu referire la politicieni ), sunt preluate de presă, din bloguri , fără a se cita sursa.
    Asta se întâmplă zilnic. Citesc pe un blog o idee, o analiză, un comentariu, după o zi, maxim două, regăsesc ideea în întrebările puse la talk -show(ri), sau chiar ca subiect de dezbatere.
    Cred că blogul lui Oprescu a contribuit foarte mult la victoria sa la Bucureşti. Blogul i l-au facut nişte “fani”. Iniţial, Oprescu s-a delimitat de ceea ce se scria pe acolo. Şi-a dat seama de câţi simpatizanţi are, în mare parte, datorită acelui blog. Mai ales în perioada în care i s-a respins candidatura. Abia atunci a permis ca numele lui să fie legat în mod direct de blog.

  8. Influenta blogosferei asupra politicului cred ca este 0! Blogurile sunt citite in 90% din cazuri de alti blogeri, fiecare cu ideile lui de nezdruncinat, cu link-urile lor, iar ceilalti 10% o reprezinta “curiosii” care raman doar la stadiul asta si nu sunt influentati. Sa nu va faceti iluzii!

  9. Eu zic ca blogosfera nu a influentat politica insa anumite persoane din viata politica au reusit sa influenteze persoane din blogosfera .. eu unul am ajuns sa cred ca mai sunt si OAMENI printre politicieni iar aceasta impresie o am de cand citesc blogul d-nei Corina Cretu. In rest, ma amuz citind osanalele aduse ba lui Base ba lui Ilici si Bombo ..

  10. Interesant ca moda blogului personal nu a prins la toti politicienii. Cred ca asta poate fi o masura de a ii judeca. Oamenii simpli se intreaba, “bine ba, ala ce are de ascuns?”. Si nu e numai asta. Cei care nu au blog risca sa nu fie cunoscuti, mai ales acum cind pot fi sanctinati de votul uninominal.

  11. O vox populi spune şi ea că, în mare parte, blogosfera românească nu influenţează politicul dar dacă blogul aparţine unei persoane cu “greutate”, există totuşi o influenţă.

  12. Drept sa-ti spun, obisnuiam sa click-ui pe diverse url-uri mai mult sau mai putin prietenoase incercand sa raman lucid si pe cat posibil obiectiv.
    In timp, spre dezamagirea mea, am ajuns sa inteleg ca prietenosii devin , brusc, reci si distanti atunci cand si-au atins scopul sau interesele personale nu mai impun si aproape standardizatul “I want to be your friend”, blogosferic.
    Demersul tau , sincer, imi pare laudabil.
    Insa, pana la urma, despre ce influente reale ale politicului in virtua lputem vorbi cand, de exemplu, Ion Iliescu, are chiar colegi si/sau tovarasi de blogosfera daca interesele o cer ?
    A nu se intelege ca nu imi place ce am citit pe aici sau ca as fi vrut sa demolez cu orice pret
    Insa, putin-putin, textul si abordarea imi par unidirectionale.

  13. Mordechai, io’s numa’ cu profesionala asa ca, pe bune, iti mercic de ingaduinta si toleranta.
    Acu’ , intr-un fel mi s-a parut simpatica pana si mie, analfabetul care sunt, initiativa lui Mihnea; altfel nu-l varam intr-un post pe la moa. Insa mai departe, zau, sa fim seriosi.
    In afara de lolãitorii si lolele de serviciu, de injuratorii cu semnatura pe statul de plata a celor cu cefe scurte si ochii albastrii, inca prea putin bloggeri s-au vandut pe bani frumosi. Iar aia care intind cabluri pe la iRealitatea si se dau negussi, nu-s chiar importanti. Asa incat, de la niste shuse prin club A si pana la a vorbi de influenta blogosferei asupra politicului, mare parte din drum nici macar n-a fost destzelenit
    De aia, cu voia ta, mi-am permis sa nu echilibrez negativul si pozitivul.

Leave a Reply

%d bloggers like this: