Lansare de candidat

Oraş mic de provincie. Jegos. Sordid. Cu străzi desfundate şi aer de mahala eternă.

Centrul oraşului ( adică singura stradă asfalatată) e blocat. O scenă enormă. Lansare de candidat la primărie. Baloane. Afişe strident colorate, dar stângaci concepute. În poze rânjeşte imbecil un tip cu trei rânduri de guşe. Ochi bulbucaţi. Păr puţin, dar uns cu gel. Un candidat european, pentru un oraş european. Ăsta e sloganul. Oraşul european rămâne a fi identificat.

Lume de tot felul. Se sparg seminţe. Copii fură baloane şi dau năvală în spatele scenei. Se dau pixuri şi tricouri. Îmbulzeală. Înjurături. Încăierare. ” Daţi câte unu să ajungă la toţi ” . Nu mai rămân pixuri. Nici tricouri. Doar steguleţe cu poza candidatului. Nu vrea nimeni steguleţe.

Negustoria cu seminţe e în floare. O mulţime de spărgători. De seminţe. Toţi sparg, scuipă. Ritmic. Sincronizat. Unii mai negricioşi îşi fac loc cu un jaf de maşină în faţa scenei. Dau muzica din maşină la maximum şi se pun pe dănţuială. Apare unul la fel de negricios şi la fel de umflat, dar la costum. Le cere să oprească muzica. Se ceartă. Se înjură. Vin doi gardieni plictisiţi. Unul din gardieni înfige mâna în punga cu seminţe a unei ţigănci. Apoi îi taie cheful de protestat cu un şut în cur. Ăia nu vor să oprească muzica. Vin şi doi poliţişti. Iau şi ei seminţe. Fără şut în cur. Nu mai e cazul. Ăia opresc muzica şi ameninţă că se întorc cu ” ai lu’ Mandela şi vă spargem”.

Apare un conclav de burtoşi la costume de varii culori şi varii combinaţii cromatice. Sunt radioşi. Urcă pe scenă. În faţa lor e unul lung şi cu faţa mâncată de vărsat. Prezintă candidatul. Care năduşeşte, mic şi gras, ştergându-se cu mâneca de la sacoul care plezneşte pe el.

Mulţimea de gură cască e plictisită. Se sparg seminţe de zor. Unul matol şi-a croit drum în faţă. Dansează pe muzica spartului de seminţe. Îşi dă jos jacheta jegoasă şi urlă ca dementul. Alde gură cască râd. Candidatul năduşeşte. Îl privesţe cu multă ură. Ochi mici şi injectaţi. Beţivul a ameţit şi cade. Îl ridică unii.

Candidatul vine la microfon. Nu se aude. Microfonul e defect. Gură căscaţii râd. “Ai vorbit când trebuia să taci !” – zbiară un spiritual dintre gură cască. Se aduce alt microfon. Tot defect. Până la urmă candidatul începe să vorbească. Bate câmpii. Europa. NATO. Summit. Canalizare. Putin. Preţul la gaze. Poliţia comunitară. Acoperişurile blocurilor. Promovarea echipei locale în divizia C. Trupele noastre din Afganistan.

Lumea se plictiseşte. “Când vine Guţă?” ” Să vină Guţă”.

Candidatul năduşeşte la greu. Se bâlbâie. Bate câmpii. Priveşte disperat în stânga, în dreapta. Anunţă că după “meting” se dau ” câte doi mici de persoană şi unul de copil şi o bere la adulţi cu buletinul”. Mulţimea zbiară: ” Guţă! Guţă !” . Pe candidat nu-l cheamă Guţă. Nici pe contracandidaţi.

Candidatul a terminat discursul. Urcă pe scenă una în costum popular. Talent local. Începe să se vaite a doină. Aglomeraţia o ia la mişto. Zbierete. Urlete. Aia începe să cânte de Elodia. Ăia din piaţă sparg seminţe si o înjură. Pleacă folclorista. Urcă un manelist. Mulţimea se mai calmează. Manelistul face inventarul duşmanilor, prietenilor, maşinilor cu sau fără taxă plătită. Apoi ia la rând poziţiile. Pe la spate pare să fie poziţia preferată a electoratului local. Urcă unul grăbit pe scenă şi-l evacuează pe manelist. A venit Guţă !

Urale. Extaz. Manele la greu. Lume fericită. Trei sferturi din cei prezenţi sunt beţi mangă. Candidatul urcă pe scenă. Se pupă cu Guţă. Ridică mâinile împreună cu degetele în formă de V. Au biruit. Ceva. Nu se ştie ce. Guţă trebuie să plece. Mai are două lansări şi un botez. Pleacă. Se sparge gaşca.

Lumea dă năvală la mici. Imbulzeală. Capete sparte. Au venit ai lu’ Mandela. Vor să confişte ei micii. Iese bătaie. Se dărâmă grătarul. Se sparg pet-urile de bere. Zboară mici cruzi şi fripţi. Cei doi gardienii se fac repede nevăzuţi. Apare o maşină de poliţie şi una de jandarmi. Se face linişte.

A plecat toată lumea. În ” centru” e o mizerie de nedescris. Fluturaşi, resturi de baloane, steguleţe, sticle goale, coji de seminţe. Multe coji de seminţe. Miros de pişat. S-a lăsat întunericul. Focuri anemice de artificii. Iar în fată primăriei se aprinde singurul bec din singurul stâlp de iluminat public dotat cu aşa ceva.

Comments

0 thoughts on “Lansare de candidat

  1. Iarta-ma , in viata nu e asa. Poate doar in portrete din “literatura interbelica”…
    De ex.primarul Videanu este unul din marii banditi ai tranzitiei pe langa care Bucsan , din ” Steaua fara nume” ,ramane un novice…Dar un bandit “subtire”,incepand de la costum ,la parfum si terminand cu silueta de manechin… Asa
    rozaliu si bland ,iti ia intai ochii si apoi …gatul ,fara “se clipeste”,cum ar zice Laszlo baci!

Leave a Reply

%d bloggers like this: