Întrebare, răspuns

Cineva s-ar putea întreba care este motivul pentru care cei mai mulți lideri europeni s-au grăbit să se arate extrem de generoși, entuziaști chiar, în fața valului de imigranți (așa ziși refugiați) care au năvălit în Europa și continuă să o facă și la această oră, chiar dacă presa oficială preferă să ignore subiectul. Un răspuns e greu de formulat, dar pentru a încerca să-l găsim e nevoie să ne întoarcem puțin la ceea ce s-a numit “primăvara arabă”.

Începută la sfârșitul lui 2010, cu revoluția tunisiană, primăvara arabă a fost prezentată ca o complexă mișcare de emancipare a popoarelor din țările arabe, popoare aflate în căutarea libertății, a propriului destin. În prezentarea oficială a mișcării se vorbea despre răsturnarea regimurilor totalitare și instaurarea democrației. În realitatea nu a fost nicio clipă vorba despre așa ceva.

În Tunisia, răsturnarea de la putere a lui Ben Ali a însemnat preluarea guvernării de către forțele fundamentalismului islamic.  În Egipt, eliminarea lui Mubarak a însemnat venirea la putere a Fraților Musulmani reprezentați de Morsi. Au urmat persecuții ale creștinilor copți și o recrudescență fără precedent a jihadismului.  Lucrurile au arătat și mai dramatic în Libia, unde suprimarea lui Gadaffi (cu ajutorul milițiilor islamiste sprijinite de către puterile occidentale) a aruncat țara într-un haos care continuă și în ziua de azi, în care jihadiștii și ISIS controlează zone importante ale țării.  În Yemen, răsturnarea lui Saleh a însemnat tot haos și ocuparea unor zone de către fanatici Al Qaeda și rebelii Houthi.

La toate cele de mai sus se adaugă situația din Iraq, țară aflată în colaps după eliminarea lui Saddam Hussein. O importantă parte a Iraqului este controlată de către ISIS.

Mai avem situația din Siria, unde cu binecuvântarea puterilor occidentale avem o întreagă demență, în care islamiștii Al Nusra, ISIS și armata siriană se află într-o încleștare greu de explicat. Și aici puterile occidentale insistă pentru eliminarea lui Assad.

În toate aceste țări eforturile occidentale de răsturnare a unor regimuri considerate autoritare au avut ca rezultat instaurarea haosului sau a unor regimuri fundamentaliste. Indiscutabil, Saddam, Mubarak sau Gadaffi erau departe de a reprezenta niște figuri luminoase, dar fiecare dintre ei asigura o anume stabilitate, iar regimurile lor, totalitare, admitem, reușeau să țină sub control jihadismul și fundamentalismul islamic. Este o realitate. Niciunul dintre ei nu ar fi putut fi răsturnat, cu evidentele consecințe, fără intervenția occidentală. Cu atât mai surprinzător ar putea părea faptul că și astăzi puterile occidentale insistă pentru suprimarea regimului Assad, în Siria, deși este evident care vor fi consecințele. La fel de surprinzător este faptul că lipsește decizia suprimării ISIS, lucru perfect la îndemână dacă acest lucru s-ar dori cu adevărat. Iar Al Nusra, care beneficiază de un consistent sprijin occidental, este tot o expresie a jihadismului, să fim bine înțeleși.

Între timp se adaugă un nou element. În Turcia, Erdogan, tot un lider autoritar, pune în scenă o operetă botezată “lovitură de stat” și folosește acest pretext pentru suprimarea drepturilor și libertăților, împingând Turcia într-o direcție care ar trebui să îngrijoreze pe toată lumea. Erdogan este tot un fundamentalist islamic, adept al renunțării la statul laic și impunerii Sharia. Occidentul, de data aceasta, nu are nicio reacție, dimpotrivă, face giumbușlucuri pentru a-i fi pe plac lui Erdogan, care este tot un dictator autoritar, dar de data aceasta nu e unul care se opune fundamentalismului, ci chiar un promotor al acestuia.

Avem deci, de o parte, răsturnarea regimurilor autoritare și promovarea radicalismului islamic, pe de altă parte, cazul Turciei, demolarea democrației și impunerea fundamentalismului. Toate cu binecuvântare occidentală. În aceste condiții, răspunsul la întrebarea de mai sus pare a fi unul sinistru. Noua ordine mondială pare a fi cu totul altceva decât ne-am imaginat.

Comments

2 thoughts on “Întrebare, răspuns

  1. Excelenta, se pare ca noua ordine mondiala are ca unul din principalele puncte din program (Dumnezeu cu mila care o fi ala!) omogenizarea din punct de vedere etnic a intregii populatii a Terrei (s-a mai discutat, mai demult, e drept, despre “satul planetar” Pamant si, normal, ca in orice sat cumsecade, sateni sunt toti de-un soi si de-o teapa). Intrucat volumul de amestecat este foarte mare cantitatv vorbind si extrem de diversa calitativ, operatiunea se desfasoara pe etape si cu efecte durabile pe termen lung si foarte lung Acum, probabil, asistam la etapa I-a, momentul in care in “creuzetul” Europa se arunca o sumedenie de ingrediente care urmeaza a se amesteca pana la obtinerea unei noi substante care, cu putin noroc, sa fie o sinteza a elementelor amestecate. Acum, ce se zic, mai exista un “creuzet” in SUA. Aici au fost acumulate substante diverse si in cantitati variabile, care au fost amestecate de pe la 17 si incoace. Acu’, nu prea stiu ce a iesit, da’ am citit niste materialute in care se vorbea la superlativ despre succesul cocktail-ului cultural rezultat. Io, personal, am unele dubii cu privire la rata de succes nu numai a retetei, ci si a metdologiei si tehnologiei utilizate. Pen’ ca din amestecul albilor cu negri, cu galbeni, si cu rosii n-a iesit o nuanta unica de tip gri galbui ori portocaliu intunecat. Toti isi zic – cu multa mandrie si, desigur, pe buna dreptate – cetateni americani, da’ unii sunt afro-americani, altii sunt hispano-americani si cativa, doar cativa, sunt americano-americani, dar cantitatea tinde sa devina neglijabila. Asadar si prin urmare, daca amestecul din ‘merica n-a prea iesit, ia sa vedem ce-ar putea sa iasa din amestecul german cu arab (ca din amestecul francez cu arab a iesit metisul pied noire, care este, cumva, o siteza, dar nu prea intra in reactie pozitiva nici cu elementul francez, nici cu elementul algerian, ambele manifestand fenomenul de respingere). Dar daca pana la sinteza etnica ideala mai este de asteptat nitel (mai mult, as zice eu), s-ar parea ca melanjul cultural are ceva sanse de reusita mai rapide. Probabil ca din acest motiv in combinatie sunt introdusi si factori acceleratori de genul o explozie colea, un viol, doua, dincolo, ‘cileasa o moschee si colo cateva casatorii in care europencele sunt trecute la mahomedanism, iar copii rezultati figureaza ca europeni get-beget, dar toti au o solida cultura si, mai ales, credinta islamica. Cu forme de manifestare adecvate, bien sur. Si ca sa poti avea un rezultat semnificativ cantitatea de ingrediente trebuie sa fie corespunzatoare cerintelor. De aici si importul masiv la care asistam cu totii pasivi si privind spre viitor precum gasca-n lemne. Iaca!

Leave a Reply

%d bloggers like this: