Între Brexit și “bre, sictir!”

Britanicii vor vota mâine pentru sau împotriva ieșirii lor din UE. În principiu ar trebui să fie vorba despre un demers util, un exercițiu democratic în care se confruntă două viziuni asupra destinului Marii Britanii, în realitate lucrurile par să semene foarte mult cu un fel de Reality show, un fel de concurs de talente în care câțiva politicieni speră să ridice sala în picioare.

Dezbaterea care tocmai s-a încheiat a semănat, cumva, cu un fel de apocalipsă a ideologiilor. David Cameron, premierul în funcție și președintele conservatorilor, se declară un susținător al rămânerii Marii Britanii în UE. Nu e de omis, totuși, că tocmai David Cameron este cel care a pus în mișcare acest referndum, anul trecut, cu binecuvântarea coroanei, se pare. În același timp, colegul său de partid, fostul primar al Londrei, Boris Johnson, este un extrem de vehement (nu neapărat și coerent) susținător al ieșirii din UE. Care e, deci, poziția conservatorilor, care ar trebui, teoretic, să împărtășească o viziune, un sistem de valori comune? Orice răspuns ați alege ar fi egal corect sau greșit.

Lucrurile nu sunt deloc mai lămurite când vine vorba de laburiști. Jeremy Corbin se declară pentru rămânerea în UE, dar simte nevoia să adauge că , totuși, “my heart is not in”. În același timp, conform datelor unui recent sondaj, o jumătate din electoratul laburist este de părere că poziția partidului este pro-UE, iar cealaltă jumătate nu are nicio îndoială că laburiștii susțin ieșirea din Uniune.

Fără a exprima oficial și inechivoc vreo opțiune, regina Elisabeta pare a îndemna mai degrabă către ieșirea oficială a Marii Britanii din Uniunea Europeană. Chiar dacă un titlu apărut în The Sun, care susținea că regina sprijină părăsirea UE, a fost ulterior infirmat de lipsa unei poziții oficiale a coroanei, opțiunea reginei pare a fi lipsită de echivoc, chiar dacă reprezentanții casei regale au ținut să atragă atenția că este vorba despre niște declarații făcute într-un cadru privat.

Argumentele taberei pro-UE se învârt în jurul avantajelor economice pe care le-ar aduce rămânerea în UE și a dificultăților pe care le-ar putea genera o eventuală ieșire. Tabăra anti-UE are ca principal bau-bau teama de imigrație. Nu e de omis că cei mai zgomotoși reprezentanți ai acestei tabere sunt cam aceiași care anunțau, cu câțiva ani în urmă, iminența unei năvale românilor, năvală care încă nu s-a produs.

Practic, la acest moment cele două opțiuni par să fie în perfect echilibru, chiar dacă anumite sondaje indică un avantaj de ordinul zecimalelor pentru teza rămânerii în UE: În aceste condiții, indiferent de rezultatul care se va înregistra mâine, cutia Pandorei rămâne deschisă. O victorie statistică nu modifică evidenta scindare a societății, iar pe termen mediu asta poate fi o serioasă problemă. O eventuală victorie a taberei “leave” poate avea consecințe imprevizibile; Scoția ar putea redeschide discuția despre independență, Irlanda de Nord poate repune pe masă subiectul unificării irlandeze.

Lucrul cel mai bizar în întreaga discuție despre acest Brexit este tocmai acela că nu e deloc limpede care e problema pentru care se caută o soluție. O eventuală ieșire din UE ar trebui să fie soluția pentru care problemă? Imigrația? Absurd. Prezența în UE generează o anume imigrație, dar în mare parte discutăm despre imigrare legală. O eventuală ieșire ar însemna o creștere incontrolabilă a imigrației ilegale. În același timp rămânerea nu oferă soluții pentru problemele economice cu care se confruntă mulți britanici, dar promite că reduce riscul apariției unor noi dificultăți. Pentru întreaga debandadă există un singur responsabil: David Cameron. Am să explic îndată de ce, pentru că am ajuns la sursa întregii dezbateri.

Actualul referendum este în întregime o creație a lui Cameron. Cel care trebuia să enunțe problema (așa cum spuneam mai sus) și să indice soluțiile ar fi trebuit să fie el, cel care a declanșat acest referendum, cel care a tot fluturat teza părăsirii UE și care acum, cu ipocrizie, se declară un susținător al rămânerii. David Cameron și conservatorii au fost realeși în mai, anul trecut, după o campanie în care  au avut o singură temă: renegocierea condițiilor participării Marii Britanii în cadrul UE. Evident, un bluf. Cameron a plusat, promițând reformarea UE și impunerea cerințelor britanicilor drept condiție a rămânerii țării sale în UE. Astfel a obținut un nou mandat. Ulterior, atunci când europenii s-au arătat dispuși la nesemnificative, minore concesii, cererile lui Cameron au rămas doar texte de campanie. Cameron a decis că e cazul să pluseze din nou și să meargă mai departe cu cacealmaua. Așa s-a ajuns aici.

Mâine urmează votul britanicilor. Dincolo de ceea ce încearcă să sugereze sondajele, ceea ce mai contează acum este dacă votul va fi unul deschis, curat. Dacă da, atunci, foarte probabil, Uniunea Europeană se va afla în una dintre cele mai complicate situații. Dacă, așa cum este de așteptat, vor interveni micile manopere, atunci Europa va putea răsufla ușurată. Poate părea de neadmis că o democrație precum cea britanică ar putea îngădui corecții (e cel mai la îndemână eufemism) ale votului democratic, dar asta ar însemna să omitem o și mai veche tradiție britanică, aceea a perfidelor, dar pragmaticelor aranjamente de culise. Democrația de azi le dă cetățenilor dreptul de a avea opinii și de a vota conform propriilor convingeri. Dreptul de a vota, nu de a decide. Deciziile sunt deja luate.

 

Comments

3 thoughts on “Între Brexit și “bre, sictir!”

  1. Nimic nou pentru “perfidul Albion”. Cand romanii, muncind pe rupte si platiti foarte prost le-au ridicat economia, prestand in toate domeniile care lor le puteau, a fost bine. Cand au fost obligati de practicile UE si CEDO sa-i trateze pe imigranti mai omeneste si sa-i asimileze, ca drepturi, cetatenilor proprii, au inceput sa tipe ca tiganii vor numai beneficii, ca sunt infractori, ca le strica peisajul, desi, in acest timp romanii continuau sa munceasca pe rupte in domeniile blamate, dar si in domenii de varf, ca suntem in UE si concurenta e baza capitalismului. Acum, cand se impute treaba in UE, cand nu mai avem loc de marele val al emigratiei generat si de politica britanica, Marele si perfidul Albion si-a tras, prin hotarari europene toate beneficiile politicii proprii si nu vrea sa mai imparta cu nimeni. Binele, ca raul de la Calais se fac ca nu-l vad si spera ca nici noi sa nu ne prindem.

  2. Dreptul de a vota, nu de a decide. Deciziile sunt deja luate.

    Ei, ui’ că n-a fost aşa! Au votat, au decis!
    Acu’ s-ar putea să supăr pe cineva, da’ mi se pare că n-am auzit-o pe una ca Victoria Nuland exprimându-se asupra referendumului lu’ Cameron! Ei?!

Leave a Reply

%d bloggers like this: