Fundamentalismul democratic și jihadul justiției

În România, democrația e doar un subiect de plicticoasă conversație. Nimic mai mult. Existența unei tipărituri, botezate pompos “Constituție”, nu e decât dovada disponibilității hârtiei și a accesului la cerneală. Statele de plată ale unor instituții publice sunt proba de netăgăduit că se iau lefuri, nu că instituțiile acelea funcționează corect sau că ele servesc gimnasticii democrației. Și nu, democrația nu e chestia aia care se întâmplă atunci când nu unul, ci mai mulți dihori umblă de capul lor, pe șosele, în mașini cu girofar.

Dacă într-o seară niște zurbagii ies în stradă și se răstesc la borduri, iar a doua zi pică guvernul, atunci avem nu o discuție despre democrație, ci despre dezordine. Nu e nevoie de o asiduă frecventare a bibliotecii pentru a înțelege că raportul dintre demos și kratos e rezolvat prin mecanismul elementar al votului, nu prin răcnet și tropăit, că libertatea de opinie se referă la dreptul de a spune ceea ce gândești, nu la cel de a le impune altora ce să gândească.

Lupta împotriva corupției, la noi, a devenit ceva comparabil cu năzdrăvănia numită “războiul împotriva terorismului”, născoceală a aliatului nostru strategic, care, vedeți bine, a dat grozave rezultate! Războiul ăsta împotriva terorismului e suficient de vag în definiție și incert în domeniu de aplicare încât să poată fi folosit oricând ai nevoie de o scuză pentru a-ți face de cap. Poți toca banul public fără să dai socoteală, pentru că ești în război contra terorismului, poți beli pe oricine, pentru că are o aluniță care sugerează potențial terorist. De fapt toată drăcia asta a funcționat cam așa: “mă enervezi, deci ești terorist, deci treci, îm pizda mă-tii, la zăbrele!”.  După 15 ani de război împotriva terorismului, rezultatul e un terorism mai înfloritor ca niciodată. La fel e la noi cu lupta împotriva corupției.

Am inventat o instituție, DNA, care, în zicere, ar trebui să extermine corupția. Aveam cod penal, cod de procedură penală, legi speciale, lege de organizare a parchetelor, totul era în regulă pentru ca orice încălcare a legii să fie cercetată, judecată și sancționată. Dar s-au gândit niște deștepți că e mai bine să născocim o nouă instituție de forță, care să se ocupe serios cu chestia asta. Iar după 12 ani corupția e mai înfloritoare ca niciodată, cum era de așteptat. Și era de așteptat pentru că orice instituție de putere are două preocupări de căpătâi: conservarea și eventual sporirea puterii proprii și un buget cât mai mare, de la an la an. Fix asta s-a întâmplat și cu grozăvia numită DNA, o construcție monstruoasă, care s-a lăbărțat tot mai tare de la an la an, care n-a eradicat niciun rahat de corupție, dar care se mișcă vioi în “câmpul tactic” și a devenit cel mai solid pol de putere din România, care se pișă pe el de Parlament, Guvern, iar mai nou se și cacă pe ea de Constituție.

“Acest mecanism fraudulos este de natură a aduce grave prejudicii democrației, care presupune ab initio ca persoanele care acced în funcţii de demnitate publică să fie alese de către popor potrivit principiului reprezentativității pe criterii de competenţă profesională si probitate” (Comunicat DNA)

N-avem decât să zbierăm: inadmisibil! scandalos! neconstituțional! Și? Doar ce am explicat, rostul unei instituții de putere este acela de a-și conserva și spori puterea, nu acela de a-și împlini misiunea stabilită în actul de înființare. Că dacă DNA și-ar propune și ar reuși să termine corupția, a doua zi nu și-ar mai avea rostul și nu și-ar mai justifica bugetul tot mai umflat de la an la an.

Sigur că e strigător la cer. Sigur că e revoltător să vezi că un salariat, un lefegiu al statului, pe care nu l-a votat nimeni (am stabilit că votul e legătura dintre demos și kratos) se trezește behăind, în vreme ce zornăie amenințător, cătușele, despre ce ar trebui să voteze ornitorincul când votează. Cu asta se ocupă poliția politică, iar vreme în care ne scremeam să mai salvăm aparențele a trecut.

Putem fi de acord că Sebastian Ghiță miroase ca un galoș vechi. Ponta e cel puțin iritant, cu glumițele lui de tocilar băgat în seamă de șmecherii clasei și firea-i alunecoasă și cu toate cusururile pe care i le putem găsi. Tot ceea ce-l face insuportabil pe Ponta e un perfect motiv pentru a nu-l (mai) vota în veci. Pentru a-l lua la mișto. Dar nu e sub nicio formă materie pentru confruntarea cu codul penal. Tâmpenia celor de la DNA, care de o vreme o tot țin langa cu imbecilitatea numită “capital de imagine/ capital electoral ca folos necuvenit” e deja mult, mult prea mult. Cine mama dracului se crede alde cutărică de la DNA ca să își dea el cu părerea despre cât capital electoral i se cuvine lui Ponta, lui Jean Martalogu sau lui Firu Frangulea? A furat? La zdup! A trecut pe roșu? Saltă-l! Dar mizeria asta prin care un lefegiu de la DNA crede că stabilește el ce fel și cât capital electoral are voie unul sau altul să care în rucsac e deja o chestie de care și poliția politică a lui Stalin s-ar rușina!

Atunci când unii care și-au mutat cartea de muncă de la DNA se cred îndreptățiți să împartă ei porțiile de capital electoral, după cum vrea tibia lor, nu mai e niciun pui de mirare că tot ăia vin după aia să ne ia la ștangă și pe noi, ăștia… cum le zice… populația, electoratul, bre! Și să ne stabilească ei care criterii sunt admise atunci când votăm! Că dacă nu, ce, băi procurorache?

Am văzut, de-a lungul timpului, arestări la mișto, condamnări în răspăr cu legea, circ și hăituiala unor oameni, toate petrecute în numele luptei împotriva corupției. Care corupție e bine-mersi, gâfâie de atâta slănină. Totul, în permanență, sincronizat cu calendarul politic, pentru că, nu avem îndoială, DNA are contract de prestări servicii cu doamna coincidență. Am văzut candidați scoși din circuit de DNA și apoi lăsați în plata Domnului, politicieni hărțuiți, cu dosare ținute la maturat ani și ani de zile, până la demisia din vreo funcție și apoi uitați. Am văzut insistența cu care sunt fugăriți cei dintr-o parte și grija cu care sunt ocoliți cei din cealaltă parte. Unii dintre noi am scris, am țipat, am atras atenția că asta e poliție politică sadea, alții au continuat să viseze la democrație, luptă împotriva corupției și cai verzi pe pereți în dungi. Pentru că ăia hărțuiți erau antipatici. Acum vin ăștia și stabilesc ei cât capital electoral e voie și la cine, dar mai ales pe baza căror criterii avem voie să votăm.

Într-o normalitate pe care nimeni n-a văzut-o, dar pe care ne încăpățânăm să o tot pomenim, la ora la care scriu conducerea DNA trebuia demisă, iar întreaga instituție desființată sau drastic reformată. Cine s-o facă? Președintele odihnit, care crede că voturile i-au dat dreptul la răsfăț pe banii publici? Parlamentul care e mult prea ocupat cu avizarea începerilor de urmăriri penale și a mandatelor de arestare? CSM populat cu dănileți? Poate ministrul Justiției, care înțelege din justiție un singur lucru: toți la pușcărie!

Dacă lucrurile arată astfel, dacă s-a ajuns în halul ăsta, dacă DNA nu e altceva decât o hidoasă poliție politică, asta se întâmplă și fiindcă descurcărețul domn Ponta a numit-o la DNA, în răspăr cu rațiunea, pe madam Kovesi. Noi am urlat atunci, Ponta urlă azi.

Comments

2 thoughts on “Fundamentalismul democratic și jihadul justiției

  1. Daca lui Ponta i se intampla fix ce si-a pregatit artizanal prin acceptarea listei Barosso in timp ce salariatii DNA faceau munca voluntara prin satele patriei tragand la raspundere prostul de ornitorinc pentru felul in care a votat, noua ni se continua afusarea programului de emancipare dobitoceasca a populatiei, prin insusirea completa a comunicatelor DNA (dupa rezultate si comunicate cea mai neprofesionista institutie a statului). Pe modelul de succes a comisarului sovietic Ana Pauker (s-ar putea sa fi fost, totusi, femeie, dar nimeni nu poate jura), s-a infiintat aceasta institutie bugetofaga cu angajati din cei mai privilegiati si cu o sefa care se confunda cu institutia, mai nou, cu orice inseamna justitie in tara asta. Problema apare atunci cand iti dai seama ca toate institutiile si departamentele, ca sa nu mai vorbim de sfintele ONG-uri antiabuz din tara asta fiinteaza la fel ca DNA-ul, adica si-au facut o structura, si-au tras un obiect de activitate si bani de peste tot (buget si sponsorizari) si acum au grija sa nu le dispara ratiunea de a fiinta. Pentru ca avem institutii de lupta cu politia politica si cu abuzurile, nu avem niciun motiv sa facem sa dispara obiectul lor de activitate, pentru ca, in curand vom deveni o tara care are reglementat totul prin lege: Si abuzurile si abuzatii vor face parte din institutiile statului, hraniti de la buget, ca un joc de-a ulii si porumbeii. Adevaratele resurse ale tarii vor fi la multinationale si noi vom continua sa ne jucam de-a statul de drept infiintand si dezvoltand institutii care au ca singura grija spectacolul de sunet si lumini, mimand respectarea legii si moralitatea. In realitate avem o tara definita prin “derogare”. Derogare de la lege, de la profesionalism, de la morala, de la viata. Pentru ca toate capusele astea de “institutii” sunt infiintate si alimentate prin derogari. Si numai uitandu-te la politistii (si ceilalti reprezentanti ai ordinii publice) doi la un buletin si la comunicatele publice si exprimarile verbale ale reprezentantilor institutiilor “de forta” si nu numai, realizezi ca, respectand legea si regulamentele lor de functionare nu aveau cum sa fie angajati in functiile din care se stopsesc si ne educatesc pe noi. Dar exista derogarea de la lege si de la bunul simt, pentru ca odraslele “lor” nu puteau ramane pe drumuri si nu toti au copii frumosi si destepti. Asa se face ca avem declaratii in spatiu foarte public tot felul de afirmatii in sprijinul campului tactic, pentru care in primii ani ’90 ai fi fost lapidat in piata. Zicerea amara cu furtul leului care duce la puscarie si cel al milionului care te propulseaza la varful puterii a devenit realitate. Cel mai trist e ca ne pleaca toti copiii destepti si n-avem argumente sa-i tinem acasa. O sa avem o republica a procurorilor (pe-asta o avem deja), odrasle de securisti majoritatea, care guverneaza o societate cu n-spe servicii secrete ce-si raspandesc ofiterii acoperiti, informatorii si denuntatorii in toate celelalte institutii (civile). Si pentru ca si hotii pleaca unde mai au ce fura si civilii adevarati se vor cam termina in tara asta, va ajunge toata tara un camp tactic (adevaratul camp e deja in cea mai mare parte la altii) si angajatii “institutiilor” se vor manca intre ei chiar la propriu. Si chiar stiind toate astea, tinerii frumosi si liberi apara in gura mare institutiile statului de drept (in fapt, DNA-ul) sperand ca li se va oferi si lor un post, o sinecura ceva, la un serviciu. Fix ca inainte de ’90, doar ca atunci mai aveam copiii destepti in tara…

  2. Istoria arata ca intr-un final politicul are castig de cauza si imbecilii care se cred eterni ajung la puscarie
    ,institutia ‘tapilor ispasitori “functionand impecabil in partile acestea, de vreo cateva sute de ani ,indiferent de numele tarii. Rabdare, ca istoria nu se termina ,si sa crezi ca acesti unsi de scelerat dupa slabiciunile lor folosite ca si control a puterii trebuie sa fi tampit.Viitorul acestor fraieri nu este roza ,desi acum sunt pe cai mari………

Leave a Reply

%d bloggers like this: