Einstein şi divinitatea

“Science without religion is lame, religion without science is blind.” – acest aforism al lui Einstein a devenit celebru. Şi a fost folosit pentru a justifica bigotismul iraţional. Cu precădere în zonele neoprotestante ale Americii. Dar nu numai.

O scrisoare a lui Einstein, vândută recent la Londra, în cadrul unei licitaţii, ne arată ce gândea Einstein de fapt.

“The word god is for me nothing more than the expression and product of human weaknesses, the Bible a collection of honourable, but still primitive legends which are nevertheless pretty childish. No interpretation no matter how subtle can (for me) change this.”

Subiectul este, neîndoielnic, controversat. Şi poate naşte mari dispute. Şi nu de ieri, de azi. Dacă şi cum ne raportăm la divinitate rămâne o opţiune personală. Personal cred că, dincolo de componenta mistică, apartenenţa la o religie, la o credinţă ţine, mai ales, de identitate. Dar, când vine vorba despre acest subiect, nimeni nu deţine răspunsul corect. Nici măcar extratereştrii evocaţi de Vatican.

Comments

0 thoughts on “Einstein şi divinitatea

  1. da , l’o fi cautînd si el ca politistii pe elodia! macar ei au descoperit ceva shit între comarnic si sinaia. se vede ca de aia stiu mai mult .

  2. Credinta este, intr-adevar, o optiune personala. Mie nu-mi plac oamenii care-si etaleaza excesiv apartenenta la o credinta anume, dupa cum nu imi plac cei care se bat cu pumnul in piept ca nu cred in nimic.
    O zi buna, Mordechai!

  3. O zi bună şi ţie, Corina. Ăsta e un subiect la care, personal, nu am să comentez. Ştirea de mai sus e ştire. În rest fiecare ştie unde îşi are altarul.

  4. Stiu, Mordechai, e o stire. Interesanta, de altfel. Ca toate stirile care le citesc pe blogul tau . Acuma, ca e deja seara, iti doresc sa o petreci linistit. Sau cum vrei tu, de fapt.
    🙂

  5. orice om cu bun-simt si o inteligenta peste medie stie ca religiile sunt absurde, false si daunatoare. poti crede si fara apartenenta la o religie, ba chiar as zice ca poti crede NUMAI fara apartenenta la o religie. personal, sunt ateu, nu impun insa nimanui punctul meu de vedere.

  6. “The eternal mystery of the world is its comprehensibility.” a inteles totusi ceva 😉

    Interesant postul tau…. nu aveam cunostinte despre ideile marelui geniu referitor la religie…. nu ma uimeste afirmatia lui…il inteleg.. nu e usor sa fii un geniu……

  7. Relatia cu divinitatea e intr-adevar bine sa fie personala. Am avut sansa sa traiesc cativa ani in Israel si sa vad direct unde poate duce institutionalizarea acestei relatii. E oribil ce isi pot face oamenii unul altuia pentru ca adopta ritualuri diferite in relatia cu acelasi Dumnezeu. Desi evreii de toate riturile, crestinii de toate riturile si musulmanii de toate ritutile cred exact in acelasi Dumnezeu, diferentele de interpretare si ritual sunt suficiente pentru a se uri, sicana si ucide unii pe altii, atat intre religii cat si in interiorul acelesiasi religii.

    Asa ca pentru mine relatia cu divinitatea e una personala, fara talmaci si mijlocitori. Adevarul meu nu e neaparat singurul adevar posibil si nici nu ma face superior sau inferior altora. Nu e in relatie cu altii. Cel mai frumos lucru mi l-a spus un prieten israelian: “dupa ce petreci o noapte singur in desert sub cerul liber, intelegi de ce aici oamenii l-au inventat pe Dumnezeu”.

  8. Te pot asigura că şi între cultele creştine, la fel de bine şi între ramurile islamului există aceaşi ” frăţească” înţelegere şi apropiere.
    Dar asta are de a face cu slăbiciunea şi prostia noastră.

  9. Zexe:
    “diferentele de interpretare si ritual sunt suficiente pentru a se uri, sicana si ucide unii pe altii […] in interiorul acelesiasi religii.”

    Nea Stere:
    “Te pot asigura că şi între cultele creştine, la fel de bine şi între ramurile islamului există aceaşi ” frăţească” înţelegere şi apropiere.”

    Mordechai:
    “Dar şi mai interesant e când spunem acelaşi lucru şi, totuşi, nu ne înţelegem între noi. “

Leave a Reply

%d bloggers like this: