Despre neo-ceva

Cu voie de la Mizantrop, despre neo-machiavellism. Poate foloseşte cuiva. Aşadar zice Mizantropul:

“Neo-machiavellismul nu există. Aşa cum nu există nici machiavellism. Aşa cum nu a existat nici Sun Tzu. Nici “arta războiului”. Iar dacă aveţi impresia că aţi auzit, totuşi, despre o lucrare numită “arta războiului” vă înşelaţi. Sau în cel mai bun caz e vorba despre o lucrare legată de industria textilă şi nimic mai mult. Şi nu există nici jocuri ale puterii. Nici dominaţie… nimic. Există doar o lume frumoasă şi paşnică unde e veşnic cald. În care singura ocupaţie a popoarelor e să îşi trimită unul altuia butoaie cu miere şi coşuri cu gardenii, smirnă şi vinuri alese. Iar conducătorii acestor popoare au doar grijă ca niciodată popoarelor lor să nu le lipsească belşug de smirnă şi vinuri; ca menestrelii să fie veşnic fericiţi, dar suficient de melancolici pentru a nu-şi pierde predispoziţia spre cântare; ca pomii să fie mereu fie înfloriţi, fie încărcaţi de rod; ca proporţia de oxigen şi azot din aer să fie întotdeauna optimă, iar cantitatea de hidrogen din apă să se afle într-un perpetuu şi binefăcător raport de doi la unu cu oxigenul.

Aşa că nici aceste percepte nu există. Iar dacă vi se pare că, totuşi, le citiţi, că se află chiar sub ochii voştri… vă înşelaţi. Nu există, vi se pare. E doar un portativ pe care cineva a notat cu atenţie un tril de privighetoare. Al vostru mizantrop.

1- Pane et circensis. Pentru a conduce netuluburat Conducătorul va trebui să ştie să îşi menţină poporul într-o stare de relativ confort. Câtă vreme va fi hrănit şi distrat poporul nu se va preocupa de faptele Conducătorului, nu va întreba încotro este mânat. Hrană să fie întotdeauna din belşug şi dincolo de îndestulare – nimeni nu porneşte la revoluţie când prea plinul foalelor îi stânjeneşte mersul. Plebeul nu poate urî pe Conducătorul care îi va umple masa cu plăcinte calde.
Să fie distrat. Poporul nu va avea vreme de tulburări ori întrebări complicate dacă va avea privirea ocupată cu unduirea dansatoarelor, urechile cu cântul muzicanţilor şi mintea căutând răspuns la tâlcul piesei de aseară, aşteptând continuarea ei în seara următoare.
Daţi frâu liber moravurilor de tot felul, iar plebea va fi mereu prizoniera sexului. Ocupaţi fiind cu căutarea de noi orgii şi noi parteneri de desfrâu nu vor avea vremea şi nici dispoziţia pentru a judeca faptele Conducătorului.
2- Religia. Pentru cei care nu găsesc bucurie nici în belşugul bucatelor, nici în jocul actorilor şi nici în dezmăţul neîncetat, pentru ei clădiţi temple şi case de rugăciune. Chemaţi-i la slăvirea zeilor pe care i-aţi imaginat pentru aceştia. Iar ei îşi vor devota viaţa slăvirii zeilor şi nu vor avea minte pentru întrebări lumeşti şi nu se vor întreba despre guvernarea pământeană, lăsând aceasta pe seama zeilor lor.
Dar fiţi cu băgare de seamă! Într-o bună zi adoratorii unui zeu pot deveni prea numeroşi, iar în număr poate sta puterea! Nu întotdeauna, dar poate sta! Căci ei atunci vor porni să convertească popoarele în numele zeului lor şi vor sminti pe conducătorul care nu îi va conduce spre aceasta. Fiţi deci cu băgare de seamă şi găsiţi-le mereu noi zei de închinare. Şi asmuţiţi zeii unul împotriva altuia, dar nu lăsaţi niciodată pe unul să biruiască, căci va deveni puternic, prea puternic. Şi niciun zeu nu poate fi lăsat să devină mai puternic decât Conducătorul.
3 – Rupeţi-vă popoarele. Fărâmaţi-le în grupuri. Nu le lăsaţi să se ţină laolaltă. Fărâmaţi-le în grupuri multe: iubitori de păsări, grupul femeilor care iubesc femei, grupul bărbaţilor care iubesc femei, grupul celor iubitori de mişcare, grupul sedentarilor, grupul arghirofililor şi grupul iubitorilor muzelor.
Fărâmaţi-i în grupuri! Iar astfel îi veţi putea guverna. Niciun conducător nu îşi poate ţine întreg poporul fericit. Iar asta poate naşte revolta.
Un conducător poate ferici, însă, un grup, două, trei ori mai multe. Iar acele grupuri îşi vor slăvi conducătorul şi îl vor păzi, căci de la puterea lui curg privilegiile acelor grupuri. Iar când niciunul dintre ele nu va mai da semn de ascultare le puteţi asmuţi unul împotriva altora, şi atunci tot voi Conducătorii, veţi ieşi în lumină ca aducători de linişte şi împăcare.
4 – Găsiţi întotdeauna o primejdie! O primejdie iminentă şi cumplită! Un duşman crud şi teribil. Dacă nu există inventaţi-l. Şi arătaţi cu degetul spre acel inamic teribil: el e cel ce va lipsi poporul Conducătorului de belşug de hrană, distracţie şi sex! Şi aşezaţi-vă în fruntea poporului arătând că voi îl ştiţi stăpâni şi birui pe acel inamic. Iar turma cea mare se va aşeza în spatele vostru aşteptând de la voi izbăvirea de fiară. Şi vor îngădui biruri noi şi strâmtorare în libertatea lor dacă astfel le veţi arăta că puteţi stăpâni primejdia şi că turma poate avea pe mai departe belşug de pâine şi circ.
5 – Un Conducător înţelept inventează eroi noi. Nimic nu e mai uşor decât asta. Întotdeauna vor exista fapte de laudă, iar din făptuitori puteţi face eroii vremii voastre. Încununaţi-i cu lauri şi arătaţi-i mulţimii. Cu cât mai mulţi eroi cu atât mai vrednică de laudă va părea poporului stăpânirea voastră.
În acelaşi timp defăimaţi eroii vremii dinaintea voastră. Şi scorniţi trădări ale celor ce au condus înaintea voastră. Pentru ca la ceas de greutate turma voastră să nu aibă la cine se întoarce.”

Comments

0 thoughts on “Despre neo-ceva

  1. Sfaturile astea sunt pentru marţieni, nu-i aşa? Nicio asemănare cu personaje trăitoare pe Pământ? Nu de altceva, dar aici, la noi, lucrurile stau şi mai bine, fericirea este şi mai deplină, desfrâul şi mai desfrâu, religia şi mai habotnică, poporul, mai rupt ca niciodată, chiar şi în, pardon! cur, de …ce nu spun! duşmanii colcăie, eroii apar pe bandă rulantă, iar peste toate veghează Zeus!
    E neo, ce mai! Neo ce?

  2. vis a vis de raspunsul dat lui Alandra
    sa nu rîzi mordechai ,e un sîmbure de adevar în orice poveste. cînd am debarcat (dupa perioada) de la chitila la constanta cu azimut poarta 5 , Damaschin , consatean de’a lui Cristoiu , privin la pescarusii de pe gara a spus plin de uimire:
    “uite ale dracului gîste unde s’au suit”!

  3. sa stii ca o vreme am avut ceva îndoieli . dar în ziua cînd s’a cerut (si) la cabinetul de ginecologie si obstetrica sa verifice daca nu cumva e femeie si astfel sa scape de armata mi’am spus ca totusi aia sunt pescarusi.

  4. Mda, una de asta am păţit şi eu cu un amic. Îşi făcea fişa pentru şcoala de şoferi. Zăcea în faţa cabinetului de obstetrică- ginecologie.
    – Ce faci aici, mă ? îl întreb.
    – Cu fişa – zice el.
    – Păi aici e pentru femei- îl ajut eu.
    – Ginecologia. Obstre.. obs… ailaltă o fi pentru noi.

    Da’ am ieşit rău din topic.

  5. hehehe 😀

    cam tot ce descrii tu aici sunt protocoale masonice .. expunandu-le persoanelor de rand e ca si cum ai arunca diamante porcilor .. nu stiu ce sa creada : ori esti nebun ori te faci ca esti nebun … mult succes in lupta cu prosti … au mintea mult mai odihnita 🙂

  6. Am să trec şi pe la tine pe blog. Dar, referindu-ne strict la articolul de mai sus, e i scriere mai veche a mea. Cu o cu totul altă cheie.
    Că oamenii sunt mai degrabă interesaţi de scandal şi zâzanie e drept. Cum nu am vocaţie de Casandră nu îmi fac un ţel din deşteptarea naţiei.
    Ridendo castigat…
    Bun venit.

Leave a Reply

%d bloggers like this: