Cine nu poate îi învață pe alții

După toate aparențele, cele două partide care controlează politica americană și-au desemnat candidații pentru alegerile prezidențiale. În urma unui proces care accidental a încercat să dea aparența unui mecanism relativ democratic republicanii s-au pricopsit cu Donald Trump, iar democrații au ținut morțiș să Hillary Clinton. Dacă la republicani  Trump pare să fi obținut nominalizarea împotriva enervării conducerii propriului partid, la democrați lucrurile s-au rezolvat în niște condiții care în România ar fi făcut subiect de coadă la DNA.

Dincolo de neregulile înregistrate în desfășurarea votului democrat în mai multe state, dincolo de faptul că Hillary Clinton a fost desemnată câștigătoare în California deși, la ora la care scriu, adică la aproape o săptămână de la vot, aproape 2 milioane de voturi nu au  mai fost numărate (diferența, la acest stadiu al numărătorii, dintre Clinton și Sanders fiind de circa 450.000 de voturi), dincolo de toate astea, spuneam, ceea ce e de-a dreptul ridicol e modul în care campania doamnei Clinton, conducerea democraților și presa afiliată se străduiesc să impună ideea că ne aflăm în fața unui moment istoric. De ce moment istoric? Pentru că o femeie, ce să vezi, a fost desemnată candidat prezidențial din partea unui partid din cele două care contează. Am auzit la CNN, zile în șir, repetată propaganda campaniei doamnei Clinton, din nou și din nou. Repetarea mesajului propagandistic nu face ca totul să devină altceva decât ceea ce e: o uriașă fraudă, o minciună nerușinată.

Am auzit de zeci de ori repetată ideea că acesta e un moment istoric pentru omenire, când iată o femeie are șansa de a conduce pentru prima dată un popor. O gogoașă propagandistică, o minciună nerușinată, care pică la o minimă verificare. Nu mergem până antichitate, unde găsim puhoi de regine, de la Dido, întemeitoarea Cartaginei, până la Cleopatra. Nu ne deplasăm nici în perioada medievală, unde iar avem nenumărate exemple. Golda Meir a fost prim ministru al Israelului, Margaret Thatcher a condus Marea Britanie, iar dacă exemplele astea nu ajung, e cazul să amintim că încă de acum 40 de ani Indira Gandhi conducea una dintre cele mai mari țări ale lumii. Ba mai mult, o țară islamică (!), Pakistan, a fost condusă de Benazir Bhutto. Și se pot adăuga zeci de exemple – apropos, azi, Brazilia, una dintre cele mai mari țări ale planetei e condusă de o femeie. Așa că o fi propaganda lipsită de obraz, dar s-o lăsăm mai moale cu momentul însemnat pentru umanitate, că prea e nerușinare.

Jucând cartea feminismului, campania doamnei ignoră adevărul elementar, anume că Victoria Woodhull, lidera mișcării sufragetelor și una dintr întemeietoarele mișcării feministe, a fost p r i m a   f e m e i e  candidat la președinția SUA, în 1872! Feminism sadea la madam Clinton. A, da. Și mai sunt câteva exemple: Jill Stein, a candidat din partea verzilor în 2012. Înaintea ei au mai candidat la președinție: Leonora Fulani, Cynthia Mc Kinney, Linda Jenness, Sonia Johnson, Roseanne Barr, Margaret Wright, Gracie Allen sau Ellen McCormack. Și lista poate foarte bine continua. Toate femeile pomenite aici (și nu numai) au candidat la președinția Statelor Unite. E drept, fără superdelegați și nu din partea partidelor care monopolizează politica americană.

Pe scurt, Kim Jung Clinton Hillary Clinton, pentru care CNN și o bună parte din așa numita main stream media au pus la cale un dezgustător cor al lăudătorilor e doar prima Hillary Clinton nominalizată drept candidat prezidențial și atât. N-ar fi asta prima minciună venită dinspre madam Clinton.

Revăzând mecanismul de desemnare al candidaților la cele două mari partide, nu ai cum să nu te întrebi: de unde îndrăzneala asta a americanilor de a da lecții de democrație altora? Mai ales dacă ești dispus să crezi gogorițele campaniei Clinton care vrea morțiș să ne anunțe că abia acum, în plin secol XXI, americanii au descoperit ceea ce alți știau de mii de ani. Oricum, felicitări pentru că, în sfârșit, în SUA dispare segregarea rasială.

P.S. Aștept ca ambasadorul SUA să ne explice cum pot candida doi oameni cu dosare. Clinton- dosarul email-urilor: Trump- dosarul Universitatea Trump. Thomas Jefferson cred că se învârte în mormânt văzând ce s-a ales din visul lui.

Comments

1 thought on “Cine nu poate îi învață pe alții

  1. Americanii nu se dezmint: nu e prima frauda electorala din ultimii 15 ani, daca se intampla la noi, DNA-ul baga la puscarie intreaga clasa politica si justitia impreuna cu ea, apoi se autodizolva singura. Pe mine ma ingrijoreaza ca tot mai multe femei acced in politica si in profesie prin fortele lor (se presupune) , dar se mentin acolo prin compromisuri infioratoare si nu numai la ei, ambasadorul american fiind mediatorul chimic. Si nu poti sa nu te intrebi cum arata cursurile de “reciclare” la care participa procurorii nostri sub egida ambasadei… Pe de alta parte, trebuie sa admit ca feminismul a facut mai mult rau femeilor decat toate regimurile islamice la un loc. Povestea asta cu emanciparea femeii (cu egalitatea sexelor) s-a intors impotriva subiectului, adica a femeii. Daca ne gandim ca au fost secole de matriarhat, inca sunt societati in care femeile (e adevarat cele batrane) sunt foarte respectate, “feminismul”, ca manifest, a contribuit la impovararea femeii si la deprecierea ei in societate. Cand ne laudam ca suntem atat de emancipati ca alegem “o minoritara” mi se pare clar ca ne intoarcem in evul mediu, o normalitate nu trebuie subliniata. Femeia e inca obiect de trafic de carne vie, e inca mai prost platita decat barbatul la munca egala, e din ce in ce mai impovarata de sarcini cotidiene si de responsabilitati pe care nu are cui le delega. Imi spunea o turcoaica, in urma cu ceva timp, ca femeile din tara ei s-au saturat de emancipare si egalitate, ca se gandesc serios sa se intoarca la traditiile musulmane, unde femeia are responsabilitati limitatepe, pe langa casa si timp liber destul. In ultima vreme, vazand ce se intampla prin tot mai multe tari, unele vestice, inteleg ca istoria a luat-o in sens invers si nimanui nu-i pasa de consecinte. Ne hranim cu ambajaje, ne imbracam cu ele, traim in ambalaje…gandirea profunda doare si televizorul, pe langa feisbuc, ne tine loc de tot. Daca, inca, nu suntem niste avataruri, ne pregatim din greu…
    P.S. In curand, daca nu vei face parte dintr-un “grup minoritar” nu o sa mai contezi. Democratia e inlocuita tot mai agresiv cu “discriminarea pozitiva” pentru orice…mai putin pentru fumat, din pacate…

Leave a Reply

%d bloggers like this: