Ce ştia ca nu ştia Socrate

“Sunt cel mai înţelept om în viaţă pentru că ştiu un singur lucru: că nu ştiu nimic” – spunea Socrate.

Amicul Vasile e perplex. A rămas înţepenit. Cum înţepenită i-a rămas scobitoarea între incisivul şi caninul drept.
– Ha? Ce-a fost asta?
– Socrate! – marchez eu evidenţa.
– Da’ cine-i, bă, Socate ăsta?
– Un grec. Filosof.
– Grec?… Filosof?…
– Da.
Vasile face ochii mici. Mă priveşte aşa, parcă ar ezita între a mă înjura şi a-mi aplica o pereche de palme. Îşi extrage scobitoarea dintre dinţi, apoi, în timp ce culege din găvanele nasului materia primă de-o biluţă emite următoarea reflecţie:
– Cum puii mei or fi câştigat grecii ăia campionatu’ european, bă?
– Păi Socrate nu are legătura cu fotbalul. A trăit în antichitate.
Eu şi mania asta a mea, a clarificărilor. Vasile hlizeşte.
– Ei, na! Băi, asta cică e filosofie?
– Da…
– Adică eşti deştept, da’eşti prost. Şi de asta cică eşti filosof?
Rezumat aşa parcă nu mai suna chiar aşa de bine. Încerc să explic.
– De fapt Socrate încearcă să spună altceva.
– I-auzi! Şi ce încearcă să spună Socate ăla?
– Că de fapt cunoaşterea e un proces subiectiv. Că de fapt asumarea propriei ignoranţe e primul pas pe calea cunoaşterii.
– Rahat. N-am înţeles nimic.
– Uite. Fiecare lucru nou pe care îl aflăm… la prima vedere ne sporeşte cunoaşterea, nu?
– Păi, da!
– De fapt e greşit. Fiecare lucru nou învăţat aduce cu el noi întrebări şi în felul acesta ne sporeşte ne-cunoaşterea.
– Adică, după mintea lu’ Socate ăsta… dacă eu m-apuc să învăţ engleza, de fapt ştiu mai puţin.
– Cam aşa…
– Adică dacă io învăţ engleza în loc să mă deştept… mă tâmpesc?
– Da. Asta e ideea. Pentru că…
Vasile mă opreşte cu un gest. Reflectează. Molfăie şi cugetă. Dă din cap. Apoi verdictul:
– În cazul englezei se poate, că americanii e toţi proşti. Se ştie. Uite la Bushu lor …
– Nu despre asta e vorba…
– Băi, ia zi… asta v-a învăţat pe voi ăştia… la facultăţi?
– Da… şi asta …
– Că cu cât eşti mai prost eşti mai deştept şi cu cât te deştepţi mai mult te tâmpeşti de fapt?
– Mă rog, dacă vrei să rezumi astfel… poţi spune şi aşa… dar…
Vasile râde în hohote. Trânteşte o lingură de muci în batistă şi hlizeşte.
Se uită chiorâş la mine. Într-un târziu se opreşte din râs:
– Păi, vezi, bă?
De aia io sunt patron şi tu… o freci cu astea… Păi, vezi?
– Ce?
– Singur recunoşti că eşti tâmpit.
Acum chiar cred că o să-i dau cu sifonul în cap.
– Nu te enerva, bă!
Uite… na aici filosofie. Păi… uite… tu ai făcut facultăţi, da?
– Da! – recunosc clocotind.
– Alea e, cică, făcute să deştepte oamenii, nu?
– Evident!
– Păi nu zicea Socate al tău că atunci când te deştepţi te tâmpeşti?
Uite aşa rezultă că eşti un prostălău! Socrate a zis-o! Hehehe… ‘tu-vă -n cur cu filosofia voastră. Până la urmă era simpatic Socate ăsta… ce m-am râs.
E rândul meu să fiu perplex. Vasile mă bate pe umar.
Mă consolează rapid.
– Lasă, dom’le! Dă-l în ma-sa pe Socate. Hai să bem un şpriţ.
L-am dat în ma-sa pe Socrate.

Comments

0 thoughts on “Ce ştia ca nu ştia Socrate

  1. Clar Vasile nu-i microbist. Si tu-l duci pe cai gresite. Socrates era doctor. Si mijlocas in nationala Braziliei. Pai se poa’?

  2. E o lucrare de Maitec cea din ilustraţie? I-am văzut atelierul, înainte de 89, şi mi-a plăcut şi omul şi opera.
    Păcat că totul a fost distrus în luptele de la Televiziune, în decembrie 89.
    Iar chestia aia a lui Socrate, cu ştiu că nu ştiu nimc, poate fi reformulată: orice soluţie naşte noi probleme.

  3. Ilustraţia e … Brâncuşi. Socrate al lui Brâncuşi.
    Un fost profesor avea o vorbă:
    oamenii deştepţi descoperă probleme grozave. Mediocrii doar le rezolvă.

  4. Vasile a fost într-o formă de zile mari azi, pe Socrate l-a rezolvat cel mai bine. Jos pălăria! Trebuia să îi araţi şi poza 😀

    Ce bine am râs. Mulţumim! ;

  5. …..se pare k filozofia,psihologia si tot ce face parte din domeniul acesta e o stiinta foarte grea…e dificil sa faci interpretari…si sa fie si corecte

  6. Cred ca eroarea e a ta, nu a lui. Nu subiectivitatea cunoasterii e esentialul ci limitarea cunoasterii umane: sfera cunasterii se largeste odata cu largirea continutului.Cu cat stii mai multe cu atat intri in mod direct in contact cu mai multe necunoscute si, in felul acesta paradoxul se explica.
    Nu te astepta sa inteleaga ca daca schimbi perspectiva, se schimba si ceea ce tu cunosti.Daca apar date noi despre acelasi lucru ele iti pot schimba fundamental imaginea pe care ti-ai facut-o. El nu schimba acea perspectiva. Nu vrea sa se indoiasca de intelepciunea lui si prin urmare va avea falsa impesie ca a descifrat foarte simplu un lucru pe care tu l-ai constientizat in ani de studiu.

Leave a Reply

%d bloggers like this: