Ce credea că ştia Marc Aureliu

“Universul e schimbare; viaţa noastră e aşa cum ne-o face gândul nostru.” – Marc Aureliu.

Amicul Vasile e cătrănit:
– Lasă-mă, bă cu schimbarea… Că aşa am pus botul şi în ‘96 şi în 2004! Şi uite ce rahat a ieşit…
Azi nu e în cea mai fericită dispoziţie. Mai bine…
– Zi, bă, ce-i cu ăla… cu aia… cu schimbarea… cu universu’ lu’ Nea Caisă ăla ?
Ei, o fi el indispus, dar filosofia îl atrage ca un magnet. Nu ?
– “Universul e schimbare; viaţa noastră e aşa cum ne-o face gândul nostru.”
– Aha !
Ce vrăjeală… cine-i ăsta ? Creaţie proprie ?
– Nu. Marc Aureliu.
Bipăie telefonul mobil. Al lui Vasile. Vasile butonează. Citeşte. Rânjeşte.
– Viorica. Mi-a dat sesemeu de-ăla. Cică e singură diseară. Dacă sună nevastă-mea… ştii figura, da ? Sunt la tine, da’sunt la baie şi mi s-a terminat bateria la mobil, da ? Şi pe urmă…
– Da, ştiu… te sun deîndată să te previn, pe fix la Viorica.
– Îhî.
Spuneţi-i solidaritate tâmpită masculină. Spuneţi-i cum vreţi. Nici eu nu ştiu cum am devenit alibiul lui Vasile.
– Şi zi aşa, ha ? Viaţa e cum mi-o fac eu cu gându’, ha ?
– Asta spune Marc Aureliu… Adică…
– Niciun adică… lasă că am priceput io. De unde dracu’ îi tot scoţi pe aştia, mă ? Adică dacă eu mă gândesc să câştig licitaţia la borduri… gata, pac- pac, îmi încordez gându’ şi s-a rezolvat ?
– Păi… de fapt…
– Te caci pe filosofia voastră ! Păi dacă nu îi dădeam eu plicu’ lu’ fratele meu alb, puteam să încordez neuronu’ la greu că o luam în gură ! Ce dracu’, bă ?
– Nu, Vasile… de fapt…
– Hai, bă, las-o. Uite io acu’ mă gândesc că i-aş trage-o scurt în bot lu’ şchiopu că s-a dat la Viorica. Uite… uite ce mă gândesc… vezi ce riduri fac ? Da ’imi trece, bă, că şchiopu’ e în comisie la asfalt… şi dacă nu-mi dă licitaţia nu mai bem noi gioni !
Aia e… ce naţie era fraieru’ăla… cum ziceai că-l cheamă ?
– Marc Aureliu ! Era roman… împărat şi filosof stoic.
– Aaaa ! Împărat, ha ? Păi aşa zi, băga-l-aş în mă-sa ! Gagici, lovele… i se rupea lui benga-n paişpe ! Normal că avea timp de vrăjeli de-astea… cu schimbarea cu alea… ca să vrăjească populaţia.
Roman, ha ? Italian ? Băga-i-aş io în mă-sa cu veltronu’ lor să-i bag şi cu berulsconea şi cu cizma lor.
– Vasile, măi…
– Lasă-mă, dom’le ! Bine că am picat cu ei în grupă !
Să vezi elodie ce le tragem noi… mailată de-aia… tu-i in barbă ! Băi şi dacă nu-i batem… măcar să-i bagam pe toţi în ghips. Să mor io ! Păi în locu’ lu Piţurcă n-aş băga niciun Mutu, niciun Chivu, nene ! Nici portar n-aş băga ! Unşpe cotonogari, aia aş băga ! Alexa, Marius Constantin de la Rapid. De ăştia ai auzit ?
– Parcă…
– Păi, n-ai auzit… normal.
Tu o freci cu marcaulelea ăla al tău, băga-mi-aş. Băi ! Unu’ n-aş lăsa cu picioru’ întreg ‘tu-i în gură de jigodii !
– Vasile, totuşi , de fapt…
– Hai, bă, lasă-mă cu prostiile şi cu broscarii tăi. Am tăiat-o la Viorica. Taie-l şi tu pe broscaru’ ăsta plin de lovele. Caută altceva.
O să caut.
Alexa, Marius Constantin? De ce nu… Bumbescu mai joacă?

Comments

0 thoughts on “Ce credea că ştia Marc Aureliu

  1. Dar un studiu asupra filosofiei executării loviturii de la 11 metri în gândirea lui Rică Răducanu nu execuţi tu? Că se impune! Şi de italieni te-ai apucat tu să le vorbeşti nărozilor ăia, în prag de campionat european? Vezi că au dreptate? Nu ţi-a folosit la nimic nici Kant, nici Confucius, iar cu Marc Aureliu o puteai lua lejer pe spinare!

  2. Vezi că lotul pentru europene are 22 de jucători. Ştiu că nici de filosofi nu ducem lipsă! dar faci o naţională din ei? Şi cum le explici pe ce posturi joacă, de ce unii au prins postul de titular, alţii sunt rezerve? Apropo, cine va fi antrenor: Platon sau Socrate?

Leave a Reply

%d bloggers like this: