Margine de decembrie

A fost odată ca niciodată iarnă brânză viezure că de la Râm ne tragem nu credeam să învăț a muri vreodată poarta sărutului masa tăcerii cântec șoptit București Ion păpușoi osteneală Humulești sărut mâna mamă ai fost la doctor? I can speak english but I don’t want to căpșunărie low cost diaspora mămăligă asfalt medicamente … Read more

Pluralul

Bună ziua Numele tău este: Ion, Nicolae, Mihai, Daniel, Constantin, Iosif, Mircea, Adrian, Victor, Andrei, Gabriel, Horia, Simion, Cristian ş.a.m.d. sau numele tău este: Ioana, Maria, Adriana, Daniela, Nicoleta, Gabriela, Andreea, Cristina, Mihaela, Sorina, Flavia, Ana, ş.a.m.d. şi suferi, te doare piciorul, te chirceşte vreo durere căreia nu-i dai de cap, eşti mâhnit/ă, îţi vine … Read more

Despre semeni

( foto: Dan Marinescu ) La parterul blocului în care locuiesc e o prăvălie. O cămăruţă strâmtă, rău luminată, în care stau de-a valma nimicuri de tot felul. De fapt aceleaşi nimicuri care, aşezate ordonat pe rafturile supermarketurilor, devin bunuri esenţiale, cu care, fără să-ţi dai seama, îţi umpli coşul. Aici totul e îngrămădit, fără … Read more

Un romanţ cu o mască, o oglindă şi cenuşa vremii

Prietenul Nic Iliescu ticluieşte un romanţ (după cum se încumetă să-i spună) numai bun de pus ca pansament la tâmpla spartă a istoriei. Fără fandoseli de etern candidat la candiatura pentru Premiul Nobel, Nic deschide un fel de capsulă a timpului, din care citeşte prin hrisoave povestea unei vremi în care cu toţii părem înnămoliţi. … Read more

Bănuţul de aur

Povestea spune că, într-o bună zi, în sătucul acela năpădit de colb, în care foarte rar se abătea suflet de străin, a poposit un bătrân cu chip luminat. Satul nu se afla în drumul negustorilor, nici nu avea veche mânăstire la care să vină credincioşii pentru închinare, aşa că rar se arăta chip de străin … Read more

Fântâna ca ipoteză

Pe buza fântânii, Maimuţa grizonată hohotea neîncetat, scuturând lanţul care cobora prin gâtlejul fântânii spre maţele pământului. O duhoare cleioasă, împuţită, se ridica din adânc, mozolind piatra umedă  şi spărgându-se la ieşirea din fântână, desfăcându-se ca o hârtie mototolită şi aşezându-se, cu capul în mâini, ca într-o dintotdeauna meditaţie, pe cochilia melcului erudit, care moţăia … Read more

Tristeţea primitorului de cărţi poştale

Atunci când, prin bortele înguste ale cutiei poştale, zăream petice de albastru, era prilej de mare bucurie. Primisem ceva! Le spuneam “vederi”; cărţi poştale aveam să le spun mai târziu, când deja erau pe cale de dispariţie. Copil fiind, deschideam cu nerăbdare cutia poştală, scoteam de acolo cartonul colorat şi petreceam clipe lugi cercetând fotografia … Read more

Cea din urmă poruncă

În curtea casei cu odăi mici se întâmpla un copac. Strania lui alcătuire era o întâmplare nepotrivită cu zidurile cenuşii şi odăile mici şi mirosind a vechi ale clădirii. Aşa spuneau toţi cei care treceau în grabă pe acolo. -E urât! a spus cel dintâi. -Face prea multă umbră! a spus cel de-al doilea. -Rodul … Read more

La trecerea lui Marquez

Nimeni nu putea spune când se născuse pravila. Unii gândeau că încă de pe vremea uriaşilor, când soarele răsărea două sprâncene mai departe de colina lui Duarte, nu ca acum când pare să fiarbă, în zori, ierburi sălbatice, amestecate cu farmece, în cazanul vrăjitoarei pe care unii spun că o văd uneori făcând descântece în … Read more