Catedrala, mântuiala, smereala și smardoiala

Toată volbura născută de videocântăciunea celor de la Taxi vine dintr-un evident, dar natural, la noi, amestec al subiectelor. Neîndoielnic, cei din trupa de cântări amabile și-au dorit să iasă un smoc de precupeață cu chef de harță, altfel nu ambalau  atât de staniol toată cântoșeala. Dar asta e deja altă discuție, lăudat fie P.R.-ul.

Bâlciotenia născută din chestia asta, conform tradiției, a presupus consumul obișnuit de flegme, muci și sudalme, cum e FB-datina la noi. Iar asta s-a întâmplat pentru că, tot conform simpaticei noastre tradiție, oameni care vorbeau despre lucruri diferite s-au înghesuit în aceeași neaerisită încăpere, convinși fiind că vorbesc despre același lucru. De fapt, cum spuneam, avem cel puțin patru subiecte diferite:

a) Construcția unei catedrale

Acesta e primul subiect, iar aici, firește, putem avea păreri diferite, putem socoti că e nevoie sau ba de un astfel de edificiu. Sau scoatem nevoia din formulare și ne întrebăm dacă ne dorim o catedrală-simbol pentru ortodoxia românească. Dacă discutăm despre acest subiect e în regulă, doar să nu uităm că e absolut natural să avem păreri diferite, fără ca asta să ne transforme în dușmani de neîmpăcat.

Personal cred că o astfel de catedrală ne-ar putea prinde bine. Și o spun deși nu sunt foarte prieten cu biserica. O astfel de construcție monumentală ar putea limpezi puțin obrajii unui oraș sufocat de mizerie și urât, ca să nu mai vorbesc despre satisfacerea unei autentice nevoi a celor care, spre deosebire de mine, au nevoie de un lăcaș al credinței. Condiția ar fi ca proiectul arhitectonic al acelei catedrale să fie unul pe măsură. Iar cu asta întrăm în al doilea subiect.

b) Cum ar trebui să arate viitoarea catedrală

Aici avem o problemă. Proiectul prezentat de Patriarhie, și aflat în curs de execuție, îmi pare în cel mai fericit caz inadecvat, ca să nu merg până acolo încât să spun kitschos. Cred că despre asta e vorba și în mesajul taximetriștilor. Nu amploarea, nu dimensiunea mă dezamăgește, cât aspectul general de angro ortodox, aglomerarea de spații conexe care n-au treabă cu catedrala, ci cu nevoia de opulență a unora, lipsa totală de legătură cu arhitectura noastră religioasă tradițională.

Ăsta e cel de al doilea subiect, la care, de asemeni, putem avea păreri diferite fără să ne încăierăm. Cum, totuși, decizia în privința proiectului aparține bisericii, nu avem prea multe opțiuni. Că discuția deschisă de taximetriști a virat în măsurarea lungimii zidurilor, asta e deja o copilărie. Dacă dimensiunea e problema, atunci vorbim despre nimic.

c) Finanțarea proiectului de la buget

Ăsta e deja al treilea subiect și n-ar trebui amestecat cu celelalte. Cred că dacă putem cheltui milioane și milioane pentru renovările viloaielor prezidențiale sau pentru tot felul de alte giumbușlucuri, nu e un cap de țară dacă se finanțează și o astfel de construcție de la buget. Știu, am scris și am vorbit despre nevoia de școli și spitale, dar tipul ăsta de argument ar trebui evitat. Nu pentru că e finanțată catedrala e mizerie în spitale, ci pentru că nesimțire, hoție și corupție. Avem tentația asta a permanentei excluderi: să se facă spitale, nu catedrală; să se facă școli, nu autostrăzi sau viceversa. Ba să se facă și unele, și altele. Pentru asta plătim biruri. Și bani ar fi suficienți dacă ar fi corect chivernisiți.

Pe de altă parte pot înțelege iritarea celor care găsesc insuportabilă opulența pe care o afișează unii capi ai bisericii, dar ăsta e alt subiect, care poate fi discutat separat.

d)Dreptul de a vorbi despre cele sfinte

Avem deja al patrulea subiect, da? Unii le contestă celor de la Taxi & co dreptul de a vorbi despre cele sfinte. De unde știu, monșer, ăia de la Taxi ce gândește, ce vrea, cum îi e bine lui Dumnezeu? Răspuns: cei de la Taxi habar nu au. La fel cum nu au habar nici cei care pun această întrebare, dar sunt ferm convinși că ei sunt de partea corectă a voinței Celui de Sus.

 

Modul în care transformăm orice început de discuție în zarvă, constanța cu care orice tentativă de dezbatere eșuează în gâlceavă, toate astea  au devenit deja obositoare. Toți știu, cunosc, au păreri, deci au dreptate, deci nimeni nu mai respectă opinia nimănui. Nu mai căutăm ce e mai bine, ci vrem să fie, musai, ca noi, pentru că așa ne zbiară nouă viscerele. Iar asta explică de ce suntem unde suntem și cum suntem.

Comments

2 thoughts on “Catedrala, mântuiala, smereala și smardoiala

  1. Sunt pentru echilibru. Pot intelege si chiar inteleg mesajul celor de la Taxi, desi e cel putin grotesc sa crezi ca Dumnezeu prefera lemnul, netinand deloc seama de rastignirea pe crucea de lemn. Eu stiu ca IIsus a spus sa nu fie inchis in ziduri de lemn si piatra, dar asta o intelege tot omul cum poate. Si asa trebuie sa se intample. Cei de la Taxi au pacatuit grav cand, desi nu fusesera numarati primii morti din Colectiv, ei scoteau pe piata o cantaciune pe tema. Pentru asta, insa, nu am vazut niciun atac serios. Asta cu catedrala, desi treziti prea tarziu, e o oprtunitate, la fel ca si multe din cantarile lor. Si tot ne plac. Problema e ca oamenii nu mai au loc de nicio alternativa sau supliment la ce li se pare lor prioritate. Nu e nicio suparare ca se construieste orice in tara asta. Si ce daca o catedrala, la cati credinciosi si ingramaditori la moaste avem? E dreptul lor si faptul ca se finanteaza si din banii mei sau ai celor care poate nu vad prioritatea, e doar “ghinion”. Daca tot sunt atat de preocupati de banul public acesti cenzitari (ultimul muget al tinerilor…bla, bla…), de ce nu se intreaba ei de cati bani dau pentru multitudinea serviciilor secrete, care nu stim la ce ne folosesc, in afara faptului ca genereaza permanent samanta de scandal public si inlocuiesc treptat institutiile democratice?

Leave a Reply

%d bloggers like this: