Bricheta lui Oprescu

Microbiştii ştiu deja ce e cu bricheta. Probabil şi nemicrobiştii.

Decizia de ieri a Curţii de Apel Bucureşti mai mult a încurcat lucrurile decât le-a limpezit. Dincolo de argumentaţia juridică, în spatele decizei au stat, nimeni nu se îndoieşte, raţiuni politice. Până la respingerea candidaturii de către BEM, Sorin Oprescu se recomanda ca un candidat anti-sistem. Având, totuşi, extrem de puţine argumente apentru a susţine o asemenea afirmaţie. Tocmai respingerea candidaturii sale de către BEM şi ulterior confirmarea respingerii de către TMB a furnizat un serios argument pentru aserţiunea că Sorin Oprescu este un politician anti-sistem. Iar asta a devenit vizibil imediat. Cum, tot imediat, Oprescu a devenit o cauză în sine. A devenit dezirabil, admirabil, deci votabil. Sau, altfel spus, era pe cale să devină un simbol. Iar simbolurile sunt periculoase, pentru că în jurul lor se pot agrega mase considerabile.

Decizia de ieri a Curţii de Apel a venit şi a corijat această incomodă perspectivă. Repet o decizie politică, întemeiată, desigur în drept, dar o decizie politică. Extrem de eficientă, de altfel. Pentru că, poate părea paradoxal ceea ce spun, marele înfrânt de ieri a fost Sorin Oprescu. Timpul va arăta dacă am sau nu dreptate. De acum încolo Oprescu nu va mai putea invoca o coaliţie a tuturor împotriva sa ( chiar dacă aceasta există). Oprescu este condamnat să câştige. Misiune nu imposibilă, dar extrem de dificilă. Care necesită eforturi serioase şi o echipă de campanie mult mai riguroasă. Şi o anume rigoare a candidatului însuşi- care, să fim cinstiţi, îi cam lipseşte.

Eliminat din cursă la masa verde, Oprescu putea deveni un simbol. Aruncat în luptă, cee ce a mai rămas din acest simbol va fi ronţăit meticulos şi fără nicio milă, de jegul politicii româneşti. Campania murdară îl va toca minuţios şi fără odihnă. O anume presă nu-l va cruţa nici ea. Iar treptat din imaginea de luptător cu sistemul e foarte posibil să nu mai rămână decât un om obosit şi un învins. Sau nu. Pentru că, repet, o victorie a sa e improbabilă, dar posibilă. Veţi vedea însă o campanie jegoasă în care dinspre un partid anume se vor scurge către campaniile celorlalte partide dosare, mizerii şi toată muniţia necesară unei campanii murdare. Iar pentru Sorin Oprescu nu există cale de întors. Pe scut sau cu scut. Îi urez succes.

Reacţia lui Cristian Diaconescu la aflarea veştii privind validarea candidaturii lui Oprescu a fost dezamăgitoare. De fapt, în zilele din urmă, Cristi Diaconescu a fost, prin întreaga sa prestaţie, o cruntă dezamăgire. Sper sincer că îşi va reveni.

Revin la reacţia lui Diaconescu. Şi mă întorc la povestea cu bricheta. Atunci când se punea problema ca, eventual, Comisia de Apel a ligii să întoarcă decizia iniţială împotriva Rapidului, am reţinut reacţia vehementă a lui Becali. Nu mă interesează fotbalul şi nici vreuna din echipe. Dar reacţia lui Becali de atunci mi-a fost amintită de supărarea lui Diaconescu, verde de cătrănit că principalul său competitor nu a fost eliminat la masa verde. Iar asta m-a dezamăgit o dată în plus.

În altă ordine de idei îl înţeleg perfect şi pe Cristi Diaconescu. Pentru că atunci când a început tocmeala pentru candidatura sa ( şi asta a fost cu muuuuuult, foarte mult timp înainte ca aceasta să fie anunţată) i s-au promis nişte granţii. Şi nişte variante. Adică un blat. Iar acum e silit să descopere nu numai că se joacă pe bune, dar că e chiar dezavantajat clar. Pentru că hărţuiala la care a fost supus Oprescu se poate transforma în puncte în favoare acestuia. Dar mai ales pentru că Diaconescu este conştient de enormul handicap pe care îl are, de piatra de moară pe care o are legată de gât: partidul său. Iar Diaconescu ştie că PSD-ul din spatele său e mai degrabă o povară. Tot aşa cum ştie că acum el nu e nici măcar perceput ca un candidat al PSD, ci al lui Vanghelie. Iar asta e o problemă.

Pentru Cristi Diaconescu situaţia e incomodă. Pentru că în joc este credibilitatea sa şi, poate, chiar viitorul său politic. Şi pe toate acestea este silit să le joace pe mâna altora. Postură deloc comodă, veţi fi de acord. Dar e o postură în care singur s-a aşezat. Şi din care m-aş bucura să-l văd ieşit cu bine.

S-au făcut şi se vor mai face calcule. Din actuala situaţie nu au de câştigat decât contracandidaţii celor doi. Mi se par absurde şi lipsite de substanţă speranţele unora într-un eventual tur doi Oprescu- Diaconescu. Dimpotrivă, cred că prezenţa amândurora îi oferă lui Orban o nesperata şansă. Iar în acest scenariu calculele lui Blaga legate de o eventuală victorie din primul tur pot foarte uşor deveni corecte. Dar pentru calcule e mult prea devreme. Iar dacă cei doi candidaţi ai stângii vor decide să lucreze împreună şi nu să se cotonogească reciproc, asta ar fi benefic pentru amândoi. Vom mai vedea. E încă devreme şi multe încă se vor mai întâmpla.

Şi cu asta pentru nişte zile o vom lăsa cu toţi mai uşor. Şi e bine ca zilele acestea şi voi să vă găsiţi lângă cei dragi şi să vă gândiţi la lucruri mai importante decât politica. Şi vă spun tuturor, fără excepţie: Sărbători fericite şi numai bine !

Comments

0 thoughts on “Bricheta lui Oprescu

  1. Nu incape nici cea mai mica urma de indoiala ca lui Cristi Diaconescu i s-a promis ca Oprescu o sa fie lasat pe tusa.Si nici ca aceasta manarie s-a facut impreuna cu PD-L.Reactia lui Stolojan spune totul. Ca si reactia lui Mitrea. Diaconescu este numai o spoiala de principii. Asa cum cositoreau tziganii caldarile bunicii si dupa o saptamana farba disparea. Oprescu trebuie sa fie cu ochii cat rotile de la Belaz daca vrea sa castige. Trebuie sa plateasca oameni de incredere in sectiile de votare, oameni care sa nu-l tradeze. Ce ma dezgusta insa este atitudinea antenelor si a lui Victor Ciutacu. Se adevereste ca fiecare are pretzul sau. Cel mai corect a fost Codrin Stefanescu care a spus din prima ca Oprescu a fost lucrat. Pana si pe Orban l-a ros ciuda ca Oprescu a avut castig de cauza. Cred ca alegerea lui Adrian Vasiliu ca avocat a fost o miscare inteligenta. Se dovedeste ca noi astia , mai harsitzi in vitza, putem inca sa fim utili.
    Ii tzin pumnii lui Oprescu. Merita ! 100%.

  2. Cum ziceam si aseara reactia lui Diaconescu a fost dezarmanta : “Imi iau jucariile si plec”.
    Reactia incredibila a fost la Realitatea unde se discuta la Razvan Dumitrescu despre urnele reintoarse in tara, invitati fiind Liiceanu si Hurezeanu.
    Breaking News cu Oprescu, declaratii, etc. Back in studio. Liiceanu – criza de nervi ( la propriu ! ) “Cum e posibil sa intrerupem o emisiune despre celebrii disparuti intorsi in urne pentru Oprescu?” Hurezeanu ( mai calm ) i-a tinut isonul totusi “intelegand” politica postului de stiri.
    Intr-un final au revenit ( fara chef) la tema lacrimogena.
    Penibilul depasise orice culme.
    Despre Oprescu ? Nimic. Mie imi place omul si n-o ascund. Sa-l vad la treaba, sunt curios la gatul cui sare in campanie, logic ar trebui sa aibe o singura tinta : buldogul.
    SARBATORI FERICITE TUTUROR !

  3. “Şi cu asta pentru nişte zile o vom lăsa cu toţi mai uşor. Şi e bine ca zilele acestea şi voi să vă găsiţi lângă cei dragi şi să vă gândiţi la lucruri mai importante decât politica. Şi vă spun tuturor, fără excepţie: Sărbători fericite şi numai bine !”

    Sa bem pentru asta! Sanatate!

  4. heh, referitor la paragraful citat de Confucius ceva mai sus, as zice ca nu prea ne gandim deloc la politica…sau ca nu ne gandim intr-un mod corect, activ. In fine, bun articol, felicitari pt blog.

Leave a Reply

%d bloggers like this: