Anti

Mai zilele trecute am avut parte de o discuţie halucinantă. Un “amic”, intelectual fin, om subţire, îmi mărturisea cu vocea joasă antisemitismul său. Pe care sigur că nu l-ar mărturisi răspicat în piaţa publică pentru bunul motiv că “ăştia sunt peste tot, poţi avea neplăceri”. Las la o parte faptul că amicul are două seturi de valori: unul pentru uz intim şi altul de uz public, ca un om onest îşi asumă convingerile. Raţionamentul, argumentaţia amicului nu erau în întregime  lipsite de substanţă ci doar aşezate ab initio pe un piedestal greşit.

Discuţia pomenită mi-a amintit de o întâmplare din primăvara lui 1990. June fiind şi debordând de un teribil entuziasm în căutare de o cauză pentru care să se manifeste, eram pe atunci membru al UMRL (Uniunea Mondială a Românilor Liberi), organizaţia condusă de regretatul Ion Raţiu. Filiala constănţeană era înfiinţată extrem de recent, rod al la fel de recent câştigatei libertăţi aşa că e lesne de închipuit cât de onoraţi am fost în acea primăvară primindu-l în vizită pe preşedintele şi fondatorul uniunii: domnul Ion Raţiu. Sigur vizita sa la Constanţa nu a fost lipsită de inevitabilul ritual al acelor vremuri: indivizi indignaţi care ne trimiteau la muncă “nu la furat”; babete revoltate care îi reproşau lui Raţiu că n-a mâncat salam cu soia; cerşetori în haine bune căutând sponsorizări sau investitori etc. etc. Au existat toate acestea, dar la Constanţa au fost extrem de moderate, aproape de nebăgat în seamă. Mă rog, nu voi mai insista prea mult asupra contextului de atunci.

Revenind la subiect, îmi amintesc că având privilegiul de a petrece două ceasuri cu omul fermecător şi de o mare înţelepciune şi bun simţ care era Ion Raţiu (şansa ratată a României) am asistat la o discuţie care mi-a rămas bine întipărită în minte. Unul din colegii mei, la fel de tânăr şi la fel de foarte entuziast s-a grăbit să îşi declare anti-comunismul său fervent. Domnul Raţiu a zâmbit apoi ne-a spus, îmbrăţişându-ne parcă, din priviri pe toţi cei tineri şi entuziaşti de acolo: “Ei, păi dacă dumneata eşti anti-comunist, nu poţi fi un democrat. Tot ce începe cu “anti” nu mai e democraţie. Democraţia de aici începe: de la respectul opţiunii celuilalt, de la capacitatea de a admite o poziţie contrară, dar şi ipoteza că propriile convingeri pot fi greşite. Nu poţi fi democrat şi anti-comunist, anti-capitalist sau orice alt fel de anti. În democraţie ai dreptul la propriile convingeri, obligaţia de a respecta convingerile celuilalt şi dreptul, chiar obligaţia ca, prin vot, în condiţii corecte, alegătorul onest informat să aleagă.” Apoi după o scurtă pauză a adăugat: “Toate lucrurile odioase din istorie au început prin a se declara anti ceva: anticomunişti, anticapitalişti, antisemiţi. Chiar anticorupţia a născut mizerii şi abuzuri cumplite. Ori anti-antiamericanismul lui Mc Carthy, care era la fel de odios ca stalinismul.” Am citat, evident, din memorie.

Rememorarea acelor zile mă face să regret o dată în plus şansa pierdută a României.

Dar să revin la amicul meu.

Cred că mă regăsesc într-o bună măsură în spusele lui Ion Raţiu. Cu atât mai mult când vine vorba de antisemitism, anti-americanism, dar şi în o tot mai manifestă atitudine anti-rusă.

Poţi fi dezgustat de politica statului Israel; poţi respinge sionismul; pot, pur şi simplu, să nu îţi placă evreii cu zulufi ori mâncarea kosher; poţi invoca trădarea lui Iuda (un evreu) uitând că însuşi Iisus era evreu. Poţi multe. Dar să te declari generic “antisemit” adică să îţi declari ura primitivă pentru un popor e o barbarie. Şi nu voi invoca argumentul holocaustului (pentru bunul motiv că mai nou legea îmi interzice să gândesc asupra acestui subiect! ea, legea, stabileşte dinainte ce am voie să gândesc!!!). De fapt dacă aş invoca argumentul holocaustului ar însemna să îmbrăţişez acelaşi tip primitiv de logică, să folosesc o barbarie pentru a acuza o altă barbarie. De neadmis. Pot invoca în schimb multe, multe nume mari de evrei care au adus enorme servicii umanităţii – n-am să o fac. Pot invoca faptul că un evreu mi-a salvat cândva viaţa – n-am s-o fac. Pot invoca faptul (pomenit deja) că Iisus şi apostolii săi au fost everei – nici aceasta nu am să o fac. Pot invoca multe alte argumente, dar n-am să o fac. Pentru că mi se pare de neadmis că ura, primitivismul, sălbăticia pot avea nevoie de contra-argumente. A fi anti-semit înseamnă a fi imbecil, a te declara în afara umanităţii. Atât.

La fel şi cu anti-americanismul. Am personal temeiuri să privesc chiorâş felul în care e guvernată America ori felul cum înţelege aceeaşi America să privească lumea. Şi aici pot fi spuse foarte multe – şi de bunăseamă le voi spune când şi dacă va fi cazul. Dar de aici şi până la a îţi proclama anti-americanismul e drum lung. Şi doar nebunii se vor avânta pe acest drum. Să fii anti-american înseamnă să urăşti pe cine? Pe Poe? Twain? Steinbeck? Faulkner? Pe amica mea Renee din Florida? Pe Doug? Pe C.B.? Pe Gerswin? Când urăşti America încetezi să vezi filme americane (cu toată încărcătura lor propagandistică, de multe ori)?  E o prostie. America înseamnă mult mai mult decât lăcomie şi sete de putere. Iar partea frumoasă a aceleiaşi Americi e că şi-a găsit de fiecare dată singură leacul pentru propriile boli. Priviţi doar mişcarea intelectualităţii americane anti-bush, priviţi-l pe Obama şi veţi înţelege că tot acolo veţi găsi şi lucruri pe care să le iubiţi, nu doar să le detestaţi.

O formă mai gravă de “anti-ism” de la noi e anti-rusismul. Absolut iraţional. E drept că de multe ori e nesincer, de faţadă. Privind prin istorie, mi s-ar putea spune, că nu am prea avea motive să-i iubim pe ruşi. Pot fi de acord cu asta. Dar dacă privim în istorie nu prea avem motive să iubim pe nimeni. Şi mai ales nu prea avem motive să ne iubim pe noi înşine. “Să ne iubim” am spus? Ei, ia să dezvoltăm un mărunt raţionament lingvistic. Iubire (şi toată famila sa de cuvinte) vine din limba rusă “liubov-liubi”. Popor latin, latin dar iubirea am luat-o de la ruşi. Bacşiş, ciubuc vine din turcă. Munca – din maghiară. Şi tot aşa. De la fiecare popor am luat năravu-i şi dimpreună cu el şi cuvântul.

Revenind la povestea cu “anti-rusismul”. Nu îmi e foarte clar ce urăsc cei care îşi declară ura faţă de ruşi. Comunismul – mi-ar spune unii. Păi, îmi amintesc de discuţia cu bătrânul Raţiu… Apoi Marx era neamţ, Engels neamţ… şi dincolo de asta pentru comunism avem a-i mulţumi în primul rând lui Churchill.

M-am oprit. Mi-am dat seama că mergând mai departe cu această argumentaţie nu fac altceva decât să zburd pe un drum bătătorit. Că încerc să combat argumente de tipul “ii urâm pe ruşi pentru că ne dau mai scump gazul pentru că-i urâm”. Mi-am dat seama că de fapt cei posedaţi de demonul urii sunt impermeabili la argumente, la logică, la bun simţ. Ura se hrăneşte pe sine însăşi. Iar împotriva urii nu poţi veni cu argumente. M-am oprit pentru că mi-am dat seama că amicul meu e de neconvins. Mi-am dat seama că unii oameni au nevoie să urască la fel de mult cum alţii au nevoie să iubească.

M-am oprit dându-mi seama că, treptat, scriind aceste rânduri, am devenit eu însumi anti. Anti-anti. Iar asta nu e în regulă.

P.S. Îmi amintesc o zicere a lui Ţuţea : “Americanii sunt doar ruşi cu bani”.  Nu ştiu de ce mi-a venit în minte.

Comments

0 thoughts on “Anti

  1. Din pacate, greu ajung la putere cei “pro”. Ma uit la cita ura este sadita in societatea romaneasca chiar de conducatori.

    Ma regasesc in ce gindesti, asa ca unde-s doi puterea creste…

  2. Adevar grait-a inteleptul!
    Sunt un fericit.
    Citind, gandind, rumegand mi-am dat seama ca nu urasc nici un neam de pe fata pamantului, ca nu am motive pentru asa ceva.
    Mai mult, nu cred ca vreodata o sa existe suficienta motivatie pentru un om caruia nu-i ploua in gat sa fie “anti”.
    Prostia daca ar fi numai ea, ar fi banala, stearsa, o masina veche uitata intr-o parcare pe care toti o feresc. Alimenteaz-o cu ura si vei obtine un tank in miscare. Cum incerci sa opresti un tank?
    Pai fie esti chinez si il ademenesti in piata, fie folosesti un “anti-tank”.
    Pentru o clipa poti fi “anti” iar eu zic ca e in regula. Important e sa nu ramai asa si dupa.

  3. Nu spune nimeni că nu putem avea poziţii opuse. Că nu putem fi în opoziţie cu ceva sau cineva. E natural să se întâmple aşa. Problema apare când reacţia primitivă anulează raţiunea.

  4. @Domnu Mordechaiu’
    daca este vorba de atitudine ai perfecta dreptate si chiar ma miram ca la seria de anti-semitism, amercanism, rusism nu ai adaugat si anti-romanismul. ma gandesc ca este o scapare minora, sunt convins ca nu se poate pune pe seama unor factori ilogici, stilul tau este unul foarte neutru si rational, dar poate gresesc eu.

    Nu am nimic cu rusii, pe arbitrii lor nu-i sufar, le-a furat gimnastelor noastre si Nadiei un snop de medalii, da noroc ca aveam un antrenor beton, roman verde si le-a dat lectii.

  5. Ca să fii “anti” ceva, presupun că trebuie să fii, mai întâi, “pro” altceva.
    Cum “adeziunile” noastre, de-a lungul istoriei, au fost forţate – mai puţin pe vremea geţilor, când făcea fiecare cum era orânduiala – aceste atitudini băgate pe gât, ne-au creeat un soi de idiosincrazie. Ca naţie. Adică nu mai luăm nimic în serios şi suntem, la vrăjeală, “anti” orice. Atitudine păguboasă, dealtfel. Dacă eşti suficient de inteligent şi de cultivat, nu poţi să fii “anti” nimic. Nu poţi, structural. Aşa şi eu. Nu pot să fiu “anti” ceva pentru că nu mă lasă sufletul.

  6. @Draga Gabi,
    mi-ai luat o piatra de pe inima, naivu’de mine, credeam ca esti anti-Base. E clar, sunt in mare confuzie, trebuie sa te citesc mai cu atentie sa nu mai fac gafe.
    Ce frumos suna! “Nu poti, structural”. Intradevar, nu ne lasa sufletu’, Ghandi curat, 200%!

    Ce chestie! adica domnu Mordechaiu’, onor gazda noastra, cea toleranta, zice ca nu e anti penca pe el nu il lasa ratiunea si neutralitatea iar la tine, ce curios! nu te lasa sufletu!?!?!?!
    Nea Stere ! ai legatura…

  7. Semanticule, am o zi nasoală de tot. Nu e vina ta, ci a medicilor. Dar vezi cum faci să nu îmi testezi toleranţa. Că e la cote scăzute azi. Şi mi s-a cam acrit de iubitorii de băsescu, ăştia care apar doar ca să se dea în stambă.

  8. Draga Mordechaiu,
    nu te cred, dupa cum scrii, cu verva, nerv, acuitate, discernamant si umor fin esti sanatos tun si ne ingropi pe toti.
    Poate doar Moshe sa iti supravietuiasca.

  9. O iau ca pe o urare. Şi îţi mulţumesc pentru ea. Mulţam, semanticule. Şi cum nu ne văităm aici… zic ca tine. Doar să mă înţelegeţi şi voi când am zile rele.

  10. Daca tot s-a nimerit sa trec si eu pe aici, nu ma pot abtine ,nu ma pot abtine…sa va salut, c-asa-i frumos.Apoi vin si intreb:”Mordechai” este un pseudonim ? Ca altfel nu imi explic “suptilitatea” amicului cu antisemitismul.
    P.S. :Nu ma supar daca nu vorbesti cu “strainii”.

  11. cei ma hazlii sunt cei care sunt anti-“ceva” sau pro-“ceva”, fara sa aiba nici un argument pentru optiunea lor. Se “bat” pentru convingerile lor, sustinand ceva doar pentru ca au prins un “curet” de opinie la un moment dat. Se cearta cu tine pentru ca nu le dai apa la moara, iar cea mai mare satisfactie o ai ( eu am avut parte de ea ) cand le dai tu cele mai tari argumente pentru opinia lor, argumente pe care ei nu le stiau sau nu le puteau construi, dupa care satisfactia cu care le dai in cap cu contraargumentele este uriasa. P.S. esti din Constanta ?

  12. Pe de o parte, e boala. sunt oameni bolnavi de frica. Frica de ceva/cineva diferit care ori i-a luat ceva important lui/ianintasilor, ori o va face in viitorul apropiat.

    Pe de alta parte, este reactia la un mecansim de control social: ideologia dominanta.
    Cat timp au existat ideologii ale sperantei (toata lumea va fie gala, fericita si satula; nimeni nu va mai domina pe nimeni; vom fi liberi si puternici prin libertatile noastre; viitorul se contruieste pe respectarea drepturilor omuluio, etc.) exista un anumit fel de “anti”, mai putin jegos, dar nu mai putin sangeros cand imprejurarile erau prielnice.

    Azi, ideologia negativa, a temerilor, a scos zabala celor mai urate trasaturi umane si fricilor de tot felul, dar mai ales de aproapele diferit ( neam, culare, religie, orientare sexuala). Ne adunam in stup, toti cat mai asemanatori si ucidem pe cel diferit.
    De la 11.09.2001 ne-am dilit de tot.
    Pare ca ideologia fricii digera rapid si ultimele urme ale ideologiei sperantei. Dumnezeu cu mila!

  13. @ amclear
    Vorbim şi cu străini dacă găsim limbă comună. Dacă nu… prin semne:)
    Nu subtilitatea prietenului ori lipsa acesteia e subiectul, ci doar pretextul.

    @petre cristian
    Cei mai vehemenţi sunt mereu cei cu argumente puţine ori lipsă. Pentru că şi lipsa argumentelor trebuie cumva suplinită. Măcar prin tăria glasului.
    Da, sunt constănţean.

    @casandra
    Foarte bine observat. Dar nu doar de la 11 septembrie acela, ci de multă vreme omul negru din dulap şi fratele său, omul invizibil, dar ubicuu, sunt vinovaţi pentru toate cele ce se întâmplă şi va să se petreacă. Lecţia de neomachiavelism asta spune: inventaţi un duşman.

  14. Mda. Excelent articolu’ şi, deşi cu întârziere, m-aş găsi al cincilea.
    Mai mult, aş trage articolu’ ăsta şi la mine, ca citat, că ar merita citit de cât mai mulţi. Da’ deh, e chestia cu copy rightu’. Ba chiar mai zic odată, că nu costă, că poţi avea o rubrică la dispoziţie. Ce zici Mordechai? Pace.

  15. Deci cinci. Şi numărăm.
    Poţi prelua articolul fără probleme. Desigur, cu indicarea sursei. Nu din vanitate, dar nici nu vreau să mai vină iar vreun isteţ să îmi spună că X a scris exact acelaşi articol ca şi mine ( X uitând să indice sursa).

  16. Facem altfel. Io-ţi deschid un cont cu username Mordechai. Dacă vei voi să-l si vizitezi, cu atât mai bine. Chestia cu preluatu’ articolelor o fac gratis, că-mi place ce spui. Aşa nu va avea nimeni nimic de zis. Rubricii îi pot zice şi “Rabbi zice” sau dacă vrei altu’, va fi cum pofteşti. Ei?

  17. Păi e bancu’ ăla cu grecu şi cu gagica, îi promite 1000 dolari dacă-l lasă să-i pună mâna pe fundu’ gol. Greu, da’ gagica se lasă. După ce se dezbracă, tot aşteptându-l pe grec să treacă la fapte, îl întreabă: hai, ce faci, mai aştept mult? La care grecu’i răspunde: Grecu’i băiat cinstit, n-are bani, nu pune mâna. Credeam că-l ştii. Da’ articolu ăsta tot ţi-l iau, peste 5 mn îl poţi citi la mine.

  18. Păi dară. Io o ţiu ca gaia maţu’.
    F’seşi, da’ ce văzuşi?
    Acu’, dac-ai văzut, parcă poţi să ştii? Şi dacă ştii, parcă poţi să fii sigur? Şi dacă eşti sigur, ai făcut f’un gheşeft? Voila de vezi. :))

Leave a Reply

%d bloggers like this: