Rusia. Medvedev

Nu intrăm în discuţii complicate. Nici nu despicăm savant moţul curcanului. Nu stăm să ne zgândărim spiritul analitic, nici să dezgropăm geostrategia de parcare. Medvedev e noul preşedinte al Federaţiei Ruse. Iar Putin e noul premier. Mai departe, cum îşi împart ei orele de trotinetă între ei, chiar nu e problema lu’ Mordechai.

Pentru cei care încă îşi închipuie că Moscova e Bragadiru şi Kremlinul Golden Blitz poate prinde bine vizionarea ( sau privirea tâmpă) filmuleţului de mai jos. De la ceremonia de instalare a lui Medvedev. Priviţi cu atenţie. Nimic nu e întâmplător acolo. Totul respiră forţă. Totul e aşezat astfel încât să înţelegem bine că Rusia lui Puti, Rusia lui Medvedev nu mai e Rusia lui Elţân. Iar cei care nu pot pricepe asta o fac pe buzunarul şi pe spinarea lor.

Nu o mai lungesc cu polologhia. Vă spun doar să priviţi filmul cu atenţie. Cu foarte mare atenţie. După aia, aruncaţi o privire pe geam. Şi respiraţi adânc.

Filmul vi-l pot oferi graţie a doi buni prieteni: Corina Creţu ( singura fiinţă din politica noastră care m-ar putea scoate din canci vot !) şi Andrei Bădin.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=k_YMHDUqR58]

Comments

0 thoughts on “Rusia. Medvedev

  1. Păi nu e o surpriză – apropos, şcoala rusă de regie se vede şi în filmul ăsta. Dar puţini au reuşit să-l vadă. Şi trebuie văzut. Şi abia apoi să ne trezim trăncănind despre lacuri şi alte prostii.

  2. Scoala inalta : Eisenstein, “Ivan cel Groznic”.
    ” “Fiecare scena este construita cu o extraordinara grija. Adesea imaginea e compusa din trei planuri succesive, asemenea unui tablou istoric. Eisenstein a ales optica teatrala si, uneori, pe cea de opera (stimulat si de muzica lui Serghei Prokofiev).” -R. Borde

  3. Mordechai, ştiu că te pricepi: atenţie la modul în care a fost pusă în scenă toată povestea, la felul în care a fost filmată(discutam acum o jumătate de oră cu Corina despre film şi despre incredibil de lungul cadru cu venirea lui Medvedev, cu punerea lui sub semnul crucii), la toată simbolistica evidentă sau subliminală. totul este o poveste despre putere şi despre singurătatea celui care o exercită.

  4. Moşule joas şapeu’ . Păi îl comparăm pe Tarkovski cu Tarantino ? 🙂

    @ Constantin Gheorghe
    Nimic nu e întâmplător acolo. Filmul tot Corina mi l-a trimis şi mie. ( Ce m-aş face fără ea ? )
    E construit cinematografic. Observaţi formaţiunea de motociclişti care îl încadrează: săgeată, rachetă. Scena urcării scărilor. (nu gâfâie !). Fiecare detaliu vorbeşte despre ceva. Şi totul vrea să scoată în relief dimensiunile, scara la care se întâmplă lucrurile. Adică domeniul peste care se aşează noul stăpân. Adică forţa din spatele omuletului acela care nu zâmbeşte.
    Şi încă ceva. Încadrarea lui Putin în construcţia dramatică. El nu mai e personajul principal, dar e acolo. Şi ni se arată asta. E acolo. Prezent.

  5. Si frigului i se face frig urmarind imaginile. Se vede clar diferenta Est-Vest.

    Daca ar zimbi, Ursulescu (Medvedev) cred ca ar fi chiar simpatic.

  6. Tocmai de aia nu zâmbeşte. El nu vrea să fie simpatic. Ci temut. Respectat.
    Revedeam filmul şi-l comparam cu alte ceremonii de investitură de prin alte părţi. Vorba ta: şi frigului i se face zis. Grozav ai zis.

  7. Bravo lor! Va dati seama ce imensa piata de desfacere pentru economia noastra am ratat? Ce exporturi puteam sa facem in imensitatea aia? Poate sunt subiectiva, pentru ca lucrez in sistemul privat si vad pe pielea mea cum se duce capitalul autohton de rapa! Ei tin cu dintii de resursele naturale si, adevarat, practica santajul energetic, dar noi ce-am facut? Am vandut TOT, SOLUI SI SUBSOLUL, mai ramane ca si aerul pe care-l respiram sa-l concesionam pe 99 de ani unor venetici.

  8. Ruxi, ce îi împiedică pe privaţi ( în afară de dorul de borduri şi ignoranţă) să se îndrepte spre acea piaţă ? Unii au făcut-o şi acum culeg roadele.
    Dar evaluarea nu ar trebui făcută doar în termenii: piaţă de desfacere, furnizor de resurse. Relaţia cu Rusia e mai complicată. Altfel sunt de acord cu tine.

  9. Stiu, relatia cu Rusia nu poate fi expediata in 2 cuvinte, dar trebuie sa ne cunoastem interesul, asa cum fac, de fapt, toate natiunile. Vreau sa spun ca n-am profitat indeajuns de legaturile deja existente cu piata rusa. Cat despre sistemul privat (si ma refer strict la firmele mici si mijlocii, construite cu capital romanesc de oameni care chiar au crezut in “capitalism”,”tranzitie”, bla,bla,bla), pot sa spun ca totul este conceput (incepand de la legislatia profund imbecila, inca nu m-am dumirit daca facuta de prosti sau rau intentionati) in asa fel, incat capitalul autohton sa fie pus pe butuci. Prin anii ’90 se vorbea de productie, de incurajarea dezvoltarii firmelor private etc, ca asta ar fi viitorul! Aiurea, noi trebuie sa fim consumatori, piata de desfacere pentru “E”-uri si sucuri colorate si pe ici pe colo “gazde” supuse ale unor baze militare.
    Scuze pentru atatea paranteze!

  10. De data asta sunt silit să îţi dau dreptate. Deşi, ca întotdeauna, mai rămân şi altele de spus. Dar zilele astea cred că o să deschid o discuţie mai amplă despre Rusia şi raporturile noastre cu ea. Pornind de la un mai vechi şi bun articol al domnului Constantin Gheorghe.

Leave a Reply

%d bloggers like this: