322, 144, 1

Cum vă preveneam de săptămâna trecută, consul…taţiile de la Cotroceni vor fi un bun prilej de scărpinat în cur. Şi la fel de utile ca pansamentul la diaree. Nu vă spuneam că de acolo vor veni soluţii vădind perspicacitate ?

Bun. De fapt de tema anunţată îi doare în scândurică atât pe cei care s-au perindat ieri pe la cotrocean, cât şi pe nr. 1. Da’ de-o arătanie arătare la televizor tot le-a ieşit.

PSD, PNL şi PC au trimis şi ei pe cine era liber în ziua aia. Adică rându’ patru banca de la geam. În semn de adânc respect şi înalta preţuire faţă de nr.1. Ca şi cum conta pe cine trimit. Surprinzător, totuşi, întâlnirea şi consultăreala au avut loc la Cotroceni. Nu la vreo cârciumă. Aşa cum s-au obişnuit şi nr.1 şi câţiva din liderii partidelor chipurile aflate în opoziţie cu acelaşi nr.1.

Bun. S-au strâns, şi-au scrâşnit din dinţi ( mai puţin pedelicul, evident, partid născut din consens şi adoraţie eternă şi nestăpânită faţă de zeus). Au mârâit, s-au scărpinat, au tuşit, au frecat biluţe, au ciupit tapiţeria scaunelor. S-au consultat carevasăzică. Cât molfăiau ei acolo una-alta, petrolul se ducea ţup la o sută paşpa de coco pe butoi- din partea lu’ socru mare, să trăiască !

Da’ a meritat. Numai propuneri şi soluţii iscusiteeee, bre, daaa’ iscusiteeee….

Pesedeii şi conservatorii au zis-o pe a lor: ajutoare, subvenţii, reducere TVA.

Udemeracii aveau la ei un număr din revista ” să economisim energia şi să băgăm ajutoare”.

Pedelicii, ce surpriză, ca un partid de dreapta, care însă nu uita că a baut socată şi pe la ‘ternaţionala socialistă i-a dat cu rădicările: dă lefuri, dă venituri minime garantate, dă pensii şi dă alte alea ( dăsigur grafia originală e un omagiu discret adus lu’ domnu’ Stolojan, dă!).

Peremiştii au rezolvat totul: toată lumea la pârnaie. Şi primii care evadează bagă un guvern de uneală  naţională.

Care mai era ? A, da, megapartidul de guverneală. Peneliciul. Adicătelea armeanul din categoria “ăştia nu-i dăştepţi” * . Care le-a arătat trompa elefantului. Că inflaţie, că deficit, că meteoritu’ care ne mierleşte şi inundaţia care ne beleşte. Evident, argumente finuţe, de preşedinte al Uniunii scriitorilor,  nu nea Mătreaţă. Dar de banii vărsaţi cu butoaiele către primăriile gălbui ( pe varii conducte dubioase) şi de măririle de lefuri pe la anume categorii de bugetari, n-a mai zis dom’ Varujan, care nu se scoboară la aşa apropouri ignare. Cât despre marile şmenuri liberale de prin energie… aceste cuvinte ne doare.

Deci numai soluţii a întâia. Poate era bine să cheme şi penegelu’ . Să se consulte şi el puţin. Că poate dădea jijicu’ neşte soluţii în numerar, pe loc, direct din valiză.

Asta e. S-a rezolvat cu consultăreală. Aşa că azi să nu vă mire dacă o să daţi o hârtie de un leu pe icrele de stiucă şi o să primiţi şi 90 de bani rest. Că lucrează dom’ preşedinte cu partidele ceva de speriat.

V-a plăcut ? Ei bine, i-aţi votat ! Evident Tăriceanu a avut şi el reacţie. Pe sistemul “nu eu să-mi sară ochii!”. Da’ cu iconomia care duduie cum a rămas? Şi, scuzaţi de deranj, voi ăştia, guvernoşii, cam cu ce credeţi că ar trebui să vă ocupaţi ? În afară de şmenuri ? Dacă nu aveţi mecanisme de control al preţurilor şi instrumente de intervenţie puternică în economie, păi vă luaţi toţi pălării de paie, câte un băţ de stuf şi hai la baltă să vă învăţ să pescuiţi, că m-am lămurit cum staţi cu guvernarea. Să vă trăiască bacalureatu’ şi adomniţa, spitalele făcute pulbere şi nicolăescul, vuitoanele şi iorgulescul. etc.

Gata. Am rezolvat-o şi p-asta. Deci, dom’ Băse, nea Tări, pardon, şi eu cu o întrebare. Când vin dom’le efurile alea bengoase ? Că poate cu alea le rezolvăm pe toate.

Vă pup. Şi nu uitaţi: statul e mecanismul prin care banii trec din buzunarele voastre, în buzunarele lor.

*Evaluare realizată de profesor examinator Traian Băsescu, doctor în distribuţia inteligenţei şi a nivelului de curăţenie pe etnii.

P.S. Mult mai interesantă, dar mult mai interesantă mi se pare întâlnirea dintre preşedintele Băsescu şi Iulian Iancu. Despre asta s-ar putea să mai vorbim.

UPDATE: Vă spuneam eu că întâlnirea cea mai interesantă e cea de ieri, dintre nr.1 şi Iulian Iancu. Acum, cu ajutorul parapsihologiei se face  că diseară o să aveţi parte de ceva vorbe grele exact pe subiectul ăsta. Nu te pui cu parapsihologia. Deci diseară la 21:00, la locul ştiut. Şi să-mi spuneţi mâine dacă n-am avut dreptate.

Comments

0 thoughts on “322, 144, 1

  1. Daca tot facem prognoze: 160 pentru sfarsitul lunii iulie.

    Despre vrajeala de la Cotroceni, zau ca nu merita discutat.

  2. Victore, tu citeşti gânduri ? Că tocmai îţi scriam exact despre asta. Ptiu! Ptiu ! Ptiu !
    Al, naibii, bre, acu’ şi-a tras blog cu telepatie ! Asta e chiar tare :))))

  3. sincer eu m-as gindi la hamlet, cu madam udrea sau madam boagiu sau chiar first lady maria pe post de queen gertrude…. da nu ma gindesc, ca prea ar suna ca instigare la eliminarea lui zeus…. si in plus nici boc nu prea aduce a polonius… mai degraba a pulonius

  4. CHE compaero Mordechai te saluta UNGURU care a trecut ca sa comenteze aceasta postare.Un banc ,se zice ca merg partidele politice la Cotroshima sa discute cu prezidentul despre ce sa faca cu poporul dupa aceste scumpiri,cum sa dreaga busuiocul si sa nu ramina clasa politica cu obrazul murdar si patat de kkt si zice prezidentul ,,sa gasim solutii ,sa le dam solutii, sa moara totii dracului si numai noi sa raminem,si la toamna sa votam in locul lor ,dar tot pe noi,si tot noi sa fim deasupra rahatului:))))))))ha ha ha .Acesta este bancul lui UNGURU.CHE companero Mordechai te saluta UNGURU

  5. Prietene, cum îţi imaginezi tu varianta porno a manualului de economie politică? Pentru că ce se întâmplă acum e pornografie curată! Şi mai devreme sau mai târziu ne vom pricopsi toţi cu SIDA! Adică ne paşte o recesiune de zile mari! Care ne va lăsa în curul gol, în varianta optimistă. La varianta pesimistă nici nu am curajul să mă gândesc!

  6. Era un banc. Celebrul banc cu Itzik văitându-se la rabbi că trăieşte greu, că abia mai au loc în casă. Iar rabbi îl tot povăţuia să bage, pe rând, şi găştele şi găinile în casă. Pentru că în final să…ştiţi bancul.
    Cam asta ni se întâmplă şi nouă. Acum un preţ de 100 pe baril ni s-ar părea binecuvântare, nu?
    Acum nu mai e vorba de economie, fie ea şi pornografică.
    La Becker şi Posner era o analiză acum ceva vreme. Vorbeau despre “dez-economizarea” economiei americane. Şi constatau că, acum ca niciodată, aceasta a devenit virtual dependentă de politic.

  7. Depinde ce înţeleg ei prin “politic”. Dacă e vorba de deciziile cretine ale lui Dubya, ele sunt doar aparent politice. În spatele lor rânjeşte tot economicul. Unul cinic, care nu are de-aface nici cu libera competiţie, nici cu morala, ci doar cu maximizarea profitului. “Dez-economizarea” este doar o etichetă, care nu explică mai nimic.

  8. Răspunsul e acolo.
    Accesul la pieţe şi resurse depinde tot mai mult de intervenţia directă a politicului.
    Dispare criteriul economic: competitivitate, adaptare la condiţiile pieţei; lipsa de competitivitate e suplinită prin presiunea politică. Promovarea şi impunerea produselor americane devine tot mai mult o atribuţie a executivului american şi tot mai puţin o competenţă a companiei. Lipsa de competitivitate şi eficienţă e suplinită prin ajutoare, subvenţii etc.

  9. Aşa a fost dintotdeauna! Ăsta e rostul statului: să promoveze interesele economice ale celor care conduc, de fapt! Asta e raţiunea de a fi a imperiilor. Iar un imperiu este o construcţie politică, necesară expansiunii economice, prin deschiderea de noi pieţe. Mai cu vorba bună, mai cu parul. De cele mai multe ori cu parul!

  10. …iar atunci când influenţa statului încetează, ori nu mai poate suplini neajunsurile profunde Corporaţia se transformă ea însăşi în stat. – ca să ne întoarcem la clasici.

Leave a Reply

%d bloggers like this: