200 $

Adică preţul unui baril de petrol. Nu, încă nu a ajuns acolo săptămâna asta. Dar spune unul a cărui părere contează că e un preţ posibil. Şi când ăştia spun ” posibil”  înseamnă “probabil” . Şi mai înseamnă că… Că ce ?

Aşa că uite aici idee de campanie bună la patria noastră: ia daţi bre în loc de halva şi salam câte o canistră de benzină de 98 să vedeţi voturi gârlă.

Comments

0 thoughts on “200 $

  1. Ştii ce-i amuzant în comentariul individului? Că în logica aia, orice strănut e motiv de creştere a preţului petrolului! Recesiunea, dar şi creşterea economică, creşterea consumului, dar şi scăderea lui, creşterea dolarului, dar şi scăderea lui, mă rog, orice pretext este bun pentru a mai pune ceva la preţ. probabil există o înţelegere subterană, pentru a-l stabiliza undeva pe la 150 de dolari barilul(ăia 200 evocaţi fac parte din soluţia rabinică: acum scoate capra şi să vezi ce bine te simţi!) unde nici nu ucide creşterea economică, nici nu reaprind temeinic inflaţia, nici nu reduc profiturile uriaşe ale celor care trăiesc de pe urma petrolului. Cineva trebuia să plătească miile alea de miliarde de dolari pierdute în criza subprime. Şi ca de obicei peste bot o luăm noi, ăia care au provocat criza iau prime de prostie de sute de milioane de dolari.
    Asta e, bucuroşi le-om duce toate!

  2. coane, I told you, ca sa zic asa 😀

    io deja imi cumpar la toamna o casuta la tara, cu teren mult. departe de oras. just in case 😀

    cum stai cu “survival skills”? :))
    io, ca orice om din lumea civilizata, naspa. desi inca mai stiu sa intind un cort, sau sa fac un foc in padure :))

    spunea cineva mai demult (o sa sap si poate scriu ceva separat pe treaba asta) ca pretul de 120$/baril e pragul dupa care se intra in criza economica mondiala: scumpiri in lant, falimente (transportatori in special), foamete, etc.

    iar “cica” la 200$/baril, deja se duce _ulii de suflet o buna parte din economia mondiala moderna.
    aia de manca din copaci si vaneaza serpi n-o sa fie afectati.

    ok, o sa incerc sa sap si sa dezvolt subiectu.

  3. @ Constantin Gheorghe
    Da, trăim în plin paradox. Deşi producţia de ţiţei creşte constant, preţul nu scade. Dimpotrivă. Sigur, aveam de a face cu o resursă în curs de epuizare… De acord. Dar nu despre asta e vorba în compunerea preţului. Nici măcar despre profit. Ci despre control. Cum uşor se poate vedea, au urmat preţurile la alimente. Iar marii gânditori ai planetei au decis că şi “health industry”-ul, pe toate componentele sale, e prea la îndemână. Prea ieftin. De fapt planeta e prea populată, nu?

    @ dracu
    Dom’le, eu mai ţin minte că acum 10-12 ani, nişte dibaci economişti din hamburgărie ne explicau că petrolul nu poate sări pragul de 50$/ baril. Pentru că atunci resursele alternative ar deveni competitive. Şi ?
    La 200 $/baril vei vedea că o anume parte a economiei abia prinde a înflori.

    @ ameţitul
    Aşa zicea şi bunica, Dumnezeu să o ierte !

  4. resursele alternative incep sa devina competitive,perfect adevarat.
    e o micuta problema, totusi.

    si anume faptul ca cele resurse alternative si produc si instaleaza tot pe baza de petrol si derivate. creste pretu lu Petrolu, automat creste pretu si lu Alternativu.

    lasand la o parte faptul ca in general ocupa suprafete maricele (instalatii solare, eoliene), sau se bazeaza pe tehnologii experimentale (=> pret foarte “nepopular”).

    si, daca prizele le poti alimenta si de la o sursa alternativa (sa zicem ca ai 30.000E pt panouri solare, inca vreo 10.000E pt baterii, ca cam atat te costa pt o casa), mai naspa e cu masinutele.

    alea electrice sunt scumpe foc si putine. un soi de tencuiala la o curva batrana (industria auto).

    un pret de 10-20E/litru de benzina cred ca ar fi solutia ideala pentru reducerea traficului si a poluarii in capitala 😀

  5. Altceva ziceam eu.Că în permanenţă s-a vorbit de praguri de neatins ale preţului. Şi de fiecare dată acele praguri au fost depăşite fumând şi mestcând gumă.

  6. @ dracu
    Păi cred că mulţi o văd deja. Alţi o miros.

    @ Leibovici
    Deştepe rabbi. Eu pun pariu pe o altă explozie de preţ: la cereale.
    Iar dacă te uiţi cum gâfâie şi economia japoneză şi… mă rog. Pute a criză economică globală. Rău.

  7. Ba l-am citit azi. Păi, dom’le nu tre’ să fii lăudac. Ci doar să-i dai omului ce-i al lui. Iar ăl bătrân le cam ştie. Nici pe mine nu mă lasă sufletul să-l laud mai mult… Aceleaşi scrupule ca şi tine. Dar e bun.

Leave a Reply

%d bloggers like this: