2 miliarde USD/zi

Un articol interesant. Despre foamea de petrol a americanilor şi datoriile lor către ăi de vând petrolul. Simpatice lamentaţiile la pompă ale americanilor, ei plătind oricum jumătate din preţul european. O să mai aflaţi cam care e nivelul datoriilor SUA. Datorii pe care, desigur, le vor plăti. Azi, mâine.

Şi că acolo ar fi nevoie de investiţii zilnice de 2 miliarde de dolari pentru a astupa găuroiul. Dar citiţi voi. Pe mine mă amuză sincer văicăreala lor despre nivelul datoriilor. Mai că îţi vine să crezi că ei chiar au de gând să le şi platească vreodată.

Comments

0 thoughts on “2 miliarde USD/zi

  1. vazind ce dezastru economic e pe capul bietilor americani, am aju7ns sa le pling de mila, imi dau bseama ca noi sintem niste belferi, si ma gindesc sa le trimitem un cadou: pe tariceanu, sa-i ajute si pe ei sa le duduie economia…

  2. O logica americana simpla si poate gresita la ora asta:
    Petrol este. Pentru multi ani de aici inainte. Economia americana este. In declin. Accentuat.
    Doua teatre, cu razboi in desfasurare avem. Americane amandoua. Pentru a le mentine, si a mentine “american dream” mai e nevoie de ceva. Cash. Mult cash. Poate chiar prea mult.
    De unde ii luam ? Pai..din petrol! Noi il controlam. Marim artificial pretul. Lansam ideea ca e pe gata. Ne plangem si noi de forma, of course. De fapt toata planeta o sa ne subventioneze noua razboiul si nivelul de trai. Si culmea!!! Avem bonus! Ei vor plati iar noi vom obtine inca un camp petrolifer – pardon regat, sau provincie…parca unii ii zic tara ?! Ne-am scos pe inca 10 ani. Intre timp se v-a coace petrolul in America de Sud. Alti 10 ani.
    Iar peste 20 de ani vom avea oceanele lumii in proprietate. Vom putea da la liber motorului pe baza de apa. Off..am uitat! mai sunt si rauri! Poate ca petrolul nu e chiar asa o idee proasta!

  3. @ arsulici
    Da’ nu le plângi foarte tare de milă,nu ?

    @dafyduck
    E un tip de logică îmbrăţişat şi de alţii.
    Resursa chiar e pe cale de epuizare. De fapt, după o logică simplă, orice resursă finită din care începi să consumi se îndreaptă, mai iute sau mai lent, spre epuizare. Iar atunci când te pui pe tocat din ea cu ghiotura cu siguranţă ritmul cu care avansezi spre epuizare e unul crescut.

Leave a Reply

%d bloggers like this: